Pe 17 martie 1992, în Africa de Sud a avut loc un referendum bizar pentru standardele de azi: doar populația albă a fost chemată la urne pentru a decide desființarea sistemului care o favoriza. Cetin ne explică cum a murit apartheidul și cum au reușit doi foști adversari să evite un război civil sângeros într-o țară profund divizată.
Știrea cu care începem azi e despre un moment decisiv în istoria Africii de Sud. Momentul în care albii sud-africani au votat pentru sfârșitul sistemului care îi ținea la putere.
E vorba despre un referendum național în care, atenție, a votat doar populația albă (restul populației nu avea încă acest drept), iar întrebarea a fost una clară: „Susțineți continuarea negocierilor pentru desființarea apartheidului și crearea unei democrații multirasiale?”
Dar ce a fost, mai exact, apartheidul? Un sistem instituit oficial în 1948, care separa populația pe criterii rasiale. Albii aveau toate drepturile politice, în timp ce majoritatea neagră era complet exclusă.
Spre anii ’80, comunitatea internațională a impus Africii de Sud sancțiuni economice dure și izolare diplomatică. Economia era sub o presiune severă, iar pe străzi aveau loc proteste masive și violențe. Schimbarea a venit abia după ce Frederik de Klerk (un alb, evident) devine președinte. El legalizează partidul lui Nelson Mandela, iar acesta din urmă – un important activist de culoare – este eliberat în 1990, după nu mai puțin de 27 de ani de închisoare.
Votul care a schimbat istoria: 68,7% pentru o nouă ordine
Încep negocieri pentru o nouă ordine politică, doar că mulți albi, mai ales conservatorii, se temeau de pierderea puterii, de violențe din partea populației majoritare și, mai ales, de o posibilă „răzbunare” politică.
Cu toate acestea, pe 17 martie 1992, din numărarea voturilor reiese că se dorește continuarea negocierilor. Scorul? 68,7 % la 31,3%, cu o participare uriașă de 85%. Repet: a votat doar populația albă.
Ce a urmat? Redactarea unei noi constituții, desființarea legilor apartheidului și organizarea de alegeri cu adevărat libere în 1994, cu drept de vot pentru toată populația care împlinise vârsta necesară.
Parteneri de tranziție, nu parteneri de valori
La un an după acest referendum istoric, atât de Klerk, cât și Mandela primesc Premiul Nobel pentru Pace. Motivul? Au reușit împreună ceva extrem de rar: demontarea pașnică a unui sistem rasist și evitarea unui război civil.
S-a spus atunci că de Klerk a fost premiat pentru că „a făcut ce era inevitabil” și că, tehnic vorbind, n-ar fi trebuit să primească distincția. Dar Comitetul Nobel i-a premiat pe amândoi pentru a transmite un mesaj clar: pacea se construiește uneori între foști adversari.
După alegerile libere din Africa de Sud, Mandela devine președinte, iar de Klerk vicepreședinte în Guvernul de Unitate Națională. Adevărul este că Mandela și de Klerk au fost parteneri de tranziție, nu parteneri de valori. Au reușit însă ceva extraordinar împreună, iar pentru asta istoria le mulțumește, indiferent de discuțiile și divergențele ulterioare dintre ei.
Prinde-l pe Cetin live la Digi FM! Ai doza zilnică de informație smart în „Pastila lui Cetin”, iar în fiecare weekend (sâmbătă și duminică) el dă tonul hiturilor la Top 20 Digi FM.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
