Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2025 a fost acordat cercetătorilor Mary E. Brunkow, Fred Ramsdell şi Shimon Sakaguchi „pentru descoperirile lor privind toleranţa imunitară periferică”.
Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost acordat de 115 ori unui număr de 229 de laureaţi între 1901 şi 2024.
Victor Ambros şi Gary Ruvkun au fost recompensaţi anul trecut „pentru descoperirea microARN-ului şi rolul acestuia în reglarea post-transcripţională a genelor”, arată News.ro.
Alfred Nobel a avut un interes activ în cercetarea medicală. Prin intermediul Karolinska Institutet, a intrat în contact cu fiziologul suedez Jöns Johansson în jurul anului 1890. Johansson a lucrat în laboratorul lui Nobel din Sevran, Franţa, pe parcursul unei scurte perioade în acelaşi an. Fiziologia sau Medicina a fost cel de-al treilea domeniu de premii menţionat de Nobel în testamentul său.
La 6 octombrie 2025, premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost anunțat de către Adunarea Nobel de la Institutul Karolinska din Solna, zona metropolitană Stockholm, potrivit www.nobelprizemedicine.org. A fost prima distincţie care deschide seria Nobel din acest an.
Cercetările din Medicină, cotate cu șanse la Nobel în 2025
Cercetările asupra hormonilor care reglează apetitul au ocupat un loc important în predicţiile experţilor pentru Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină de luni, transmite AFP, arată Agerpres.
Cercetătorii din cadrul unor instituţii americane importante au fost cotați cu șanse mari la Premiile Nobel ştiinţifice (medicină, fizică, chimie) anunţate la Stockholm.
Într-un moment în care peste un miliard de persoane suferă de obezitate, cercetările asupra acţiunii hormonului peptida 1 asemănătoare glucagonului (GLP-1) s-au aflat în topul posibililor câștigători prin acordarea Premiului Nobel pentru Medicină, luni, la Stockholm.
GLP-1, care afectează senzaţia de saţietate prin mecanisme cerebrale, se află în centrul tratamentelor pentru obezitate, de foarte mare interes pentru marile companii farmaceutice.
"Mulţi oameni cred că premiul va fi acordat persoanelor aflate la originea GLP-1", a declarat anterior pentru AFP Lars Broström, specialist în ştiinţe la radioul public suedez SR.
Aşa cum se întâmplă adesea, mulţi cercetători au contribuit la această descoperire, a subliniat el, citându-i pe medicii danezi Jens Juul Holst (Universitatea din Copenhaga) şi Joel Habener (Harvard), precum şi pe endocrinologul canadian Daniel Drucker şi pe chimista americană Svetlana Mojsov.
În pofida introducerii foarte recente a unor tratamente precum Ozempic, "acesta ar putea fi, de asemenea, momentul ideal" pentru a recunoaşte această descoperire, care "a fost făcută în anii 1980", a subliniat Broström.
În acelaşi domeniu de cercetare, lucrările asupra grelinei, un hormon stimulator al apetitului, ar fi putut aduce un Premiu Nobel pentru doi oameni de ştiinţă japonezi, Kenji Kangawa şi Masayasu Kojima, a estimat David Pendlebury, şeful departamentului de analiză de la compania Clarivate.
"Ar fi o concluzie frumoasă pentru o altă descoperire făcută în 1994 de Jeffrey Friedman", a adăugat el pentru AFP. Friedman a descoperit rolul unui alt hormon al saţietăţii, leptina.
"Avem o combinaţie de descoperiri foarte frumoase, un hormon pentru apetit şi un altul care suprimă apetitul, ce alimentează speculaţiile legate de GLP-1", a declarat specialistul.
Compania Clarivate se bazează pe o listă cu cele mai citate studii în articolele ştiinţifice pentru a-şi stabili favoriţii.
Celule stem leucemice
Expertul a recunoscut, de asemenea, munca profesoarei germane de medicină Andrea Ablasser, a virologului american Glen N. Barber şi a biochimistului chinezo-american Zhijian James Chen asupra "căii cGAS-STING", un mecanism fundamental al imunităţii înnăscute.
De asemenea, el l-a menţionat pe biologul canadian John E. Dick "pentru identificarea celulelor stem leucemice şi stabilirea importanţei acestora în eşecul terapiei şi recurenţa bolii".
Laureaţii Premiului Nobel din 2025 ar putea folosi platforma globală pe care o oferă premiul lor pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la anunţata reducere a finanţării în domeniul cercetării ştiinţifice în Statele Unite.
"După Al Doilea Război Mondial, Statele Unite au preluat de la Germania titlul de naţiune ştiinţifică de top la nivel mondial. Astăzi, prin reducerea finanţării cercetării, această poziţie este ameninţată", a avertizat pentru AFP Hans Ellegren, secretarul general al Academiei Regale de Ştiinţe din Suedia, care acordă Premiile Nobel pentru fizică, chimie şi economie.
Din ianuarie, Institutele Naţionale de Sănătate (NIH), agenţia care supraveghează cercetarea medicală în Statele Unite, au redus 2.100 de granturi de cercetare, în valoare totală de aproximativ 9,5 miliarde de dolari, potrivit bazei de date independente Grant Watch.
Când vor fi acordate celelalte premii Nobel
Pentru Premiul Nobel pentru Fizică de marţi, experţii radioului public suedez au citat domeniul meta-materialelor şi l-au menţionat în special pe omul de ştiinţă britanic John B. Pendry pentru "mantia sa de invizibilitate". Cercetătorul a dezvoltat o reţetă teoretică pentru devierea câmpurilor electromagnetice în jurul unui obiect.
Sezonul Premiilor Nobel va continua miercuri cu chimia, înainte de Premiul Nobel pentru Literatură, joi, şi de Premiul Nobel pentru Pace, vineri, pentru care Donald Trump şi-a susţinut propria candidatură. Sezonul se va încheia la 13 octombrie, cu Premiului Nobel pentru Economie.
Premiul constă într-o diplomă, o medalie de aur şi un cec în valoare de 11 milioane de coroane suedeze (aproape un milion de euro).
Istoria premiilor Nobel pentru Medicină
Primul premiu Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost acordat, în 1901, medicului german Emil Adolf von Behring (1854-1917) pentru cercetări asupra seroterapiei şi descoperirea serului antidifteric, care a deschis un nou drum în ştiinţa medicală şi a ajutat la salvarea multor vieţi omeneşti.
Până în prezent, au fost acordate 115 premii Nobel pentru Fiziologie sau Medicină. Dintre cei 229 de laureaţi, 13 sunt femei. Cel mai tânăr laureat al acestui premiu, Frederick G. Banting, avea 31 de ani, la 25 octombrie 1923, când a fost anunţat câştigătorul Premiului Nobel în Medicină, alături de John James Rickard Macleod pentru descoperirea insulinei. Cel mai vârstnic câştigător al acestui premiu Nobel a fost Francis Peyton Rous, 87 de ani, în anul 1966, pentru descoperiri în domeniul tumorilor induse de viruşi, conform nytimes.com.
Printre laureaţii Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, se numără: Ivan Pavlov (1904, pentru fiziologia digestiei şi crearea unei ştiinţe a reflexelor condiţionate); Robert Koch (1905, pentru investigaţiile şi descoperirile privind tuberculoza); Theodor Kocher (1909, pentru cercetări în fiziologia, patologia şi chirurgia glandei tiroide); Alexis Carrel (1912, pentru studii în sutura vasculară şi transplantarea vaselor de sânge şi a organelor); Karl Landsteiner (1930, pentru descoperirea grupelor de sânge umane); Sir Henry Hallett Dale şi Otto Loewi (1936, pentru descoperiri legate de transmisiile chimice ale impulsurilor nervoase); Sir Alexander Fleming, Ernst Boris Chain, Sir Howard Walter Florey (1945, pentru descoperirea penicilinei şi a efectului curativ al acesteia în diverse boli infecţioase); Selman Abraham Waksman (1952, pentru descoperirea streptomicinei, primul antibiotic împotriva tuberculozei); Albert Claude, Christian de Duve, George Emil Palade (1974, pentru descoperirile lor privind organizarea structurală şi funcţională a celulei).
În secolul XXI, între laureaţii Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină se regăsesc: Robin Warren şi Barry Marshal (2005, pentru investigaţii care au dovedit că ulcerele de stomac au o origine bacteriană şi că pot fi tratate în consecinţă cu antibiotice); Andrew Z. Fire şi Craig C. Mello (2006, pentru activitatea lor în domeniul controlării fluxului de informaţii genetice); Mario Capecchi, Olivier Smithies şi Martin Evans (2007, pentru cercetări privind celulele stem); Françoise Barré-Sinoussi şi Luc Montagnier (2008, pentru descoperirea virusului imunodeficienţei umane); Elizabeth Blackburn, Carol Greider şi Jack Szostak (2009, pentru studiul asupra enzimei telomerază); Robert G. Edwards (2010, pentru cercetările sale în domeniul fertilităţii şi al fecundării in vitro); Shinya Yamanaka şi John Gurdon (2012, pentru că au descoperit modul în care celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente); Yoshinori Ohsumi (2016, pentru descoperirile sale legate de mecanismele de autofagie); Harvey J. Alter, Michael Houghton şi Charles M. Rice (2020, descoperirea virusului hepatitei C); David Julius şi Ardem Patapoutian (2021, descoperirea receptorilor de temperatură şi de atingere); Svante Pääbo (2022, pentru descoperirile sale privind genomul hominizilor dispăruţi şi evoluţia umană); Katalin Kariko (Ungaria) şi Drew Weissman (SUA), în anul 2023, pentru dezvoltarea vaccinurilor cu ARN mesager, care s-au dovedit decisive în lupta împotriva COVID-19.
În 2024, premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină a fost câştigat de cercetătorii americani Victor Ambros şi Gary Ruvkun pentru descoperirea microARN-ului şi a rolului său în reglarea genelor post-transcripţionale. Cei doi cercetători au descoperit principiul fundamental care guvernează modul în care este reglată activitatea genelor, potrivit nobelprize.org, arată Agerpres.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
