Pe 18 martie 1902, britanicii de la Gramophone & Typewriter Company convingeau un tenor de 29 de ani din Napoli să cânte într-o pâlnie uriașă de metal. Așa a luat naștere prima înregistrare a lui Enrico Caruso, prima super-vedetă globală a muzicii clasice. Cetin ne poartă printr-un episod fascinant din istoria revoluției tehnologice, de la primul până la ultimul disc al legendei italiene.
Se prea poate să fi auzit de Enrico Caruso, tenorul italian legendar. Să fi auzit de el, mai puțin să-l fi auzit pe el.
Astăzi vă aducem o foarte mică parte din prima lui înregistrare, care a avut loc, atenție, pe 18 martie 1902. Artistul, considerat și azi cea mai mare voce masculină din istoria operei și prima super-vedetă globală a muzicii clasice, avea doar 29 de ani la vremea aceea și era deja celebru mult dincolo de granițele Italiei.
Născut într-o familie modestă din Napoli, Caruso a știut cum să-și apropie publicul larg, nu doar elita. Cum? Prin faptul că în repertoriul său uriaș se aflau mereu și cântece vechi napoletane, pe înțelesul tuturor. Și mai e un detaliu uluitor: tenorul se putea face auzit în săli imense fără a avea nevoie de microfon. La vremea aceea, electricitatea nu era încă ceva firesc peste tot.
Cum se făcea o înregistrare în 1902: Pâlnia, acul și ceara
Suntem în 1902, la Milano. Britanicii de la Gramophone & Typewriter Company (viitoarea casă de discuri HMV / His Masters Voice) îl conving pe Caruso să înregistreze un disc, cu scopul de a-l face auzit pe tot globul.
Înregistrarea a decurs cam la fel ca prima înregistrare a unei trupe de jazz: Caruso a cântat, fizic, într-o pâlnie metalică uriașă. Vibrațiile vocii sale puneau în mișcare un ac, iar acel ac grava sunetul direct pe un disc de ceară, care era folosit apoi ca matriță pentru multiplicare.
De la prima, la ultima înregistrare. Sfârșitul tragic
Dacă v-am adus prima înregistrare a lui Enrico Caruso, am zis să vin și cu ultima: cea din 1920, când artistul avea 47 de ani.
În acel an, tenorul își termina colaborarea fabuloasă cu Metropolitan Opera din New York, după 17 ani. Caruso interpretase nu mai puțin de 600 de roluri pe scena americană – de la Rodolfo din La Boheme, la Canio din Paiațe și de la Cavaradossi din Tosca, la Radames din Aida.
Ultima înregistrare a fost făcută cu mai puțin de un an înainte de moartea sa. După ani de efort extrem pe scenă, Caruso s-a îmbolnăvit de pleurezie severă (inflamația membranei care învelește plămânii), care a evoluat într-o infecție gravă. Medicina din acea epocă nu era foarte evoluată, nu existau antibiotice, drept pentru care infecția i-a fost fatală.
Caruso rămâne cea mai faimoasă voce a începutului de secol XX și primul star incontestabil al muzicii înregistrate. Este omul care a dus opera din teatrele elitiste direct în casele oamenilor. Compania cu care a avut contract s-a îmbogățit de pe urma lui, vânzând milioane de discuri – o performanță halucinantă pentru începutul de secol XX, când aparatele de redare erau un lux pe care nu și-l permitea oricine.
Nu am insistat pe numele tehnice ale pieselor cu care am colorat audio rubrica de azi. Am insistat, în schimb, pe acest subiect pentru că este un episod crucial din revoluția tehnologică. Un episod în care cultura a jucat un rol vital.
Ascultă-l pe Cetin live la Digi FM! Ai doza zilnică de informație smart în „Pastila lui Cetin”, iar în fiecare weekend (sâmbătă și duminică) el dă tonul hiturilor la Top 20 Digi FM.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
