Credincioșii o sărbătoresc pe 14 octombrie pe Sfânta Parascheva, considerată ocrotitoare a Moldovei. Sfânta Parascheva, numită "cea Nouă", de la Iaşi, "a Moldovei luminătoare" şi lauda întregii Ortodoxii, este prăznuită astăzi.
În credință populară, Sfânta Parascheva este cea care ajută tinerele să se mărite cu cel sortit de Dumnezeu, dar și pe femeile însărcinate. Acestea din urmă trebuie să dea pomană unor copii săraci, pentru a avea parte de o naștere ușoară, iar pruncul să fie ferit de boli și deochi.
În această zi, ciobanii nu au voie să cioplească, dacă nu vor că mieii să iasă tărcați. Și tot astăzi încep să își pregătească oile de iarnă.
De Sfânta Parascheva, aflăm cum va fi vremea în lunile următoare. Dacă oile dorm înghesuite și băgate una în cealaltă, iarnă va fi lungă și friguroasă, iar dacă dorm risipite, va fi blanda.
Că în orice zi de sărbătoare cu cruce roșie, de Sfânta Parascheva nu ai voie să speli, să calci, să faci mâncare sau alte treburi prin gospodărie. Altfel, o să ai dureri de cap și ochi.
Femeile nu au voie să toarcă sau să coasă, iar dacă o vor face o să le iasă negi pe mâini. Dacă bărbații vor munci în această zi, casă le va fi lovită de trăsnet și peste ea o să cadă grindă.
Ziua Sfintei Parascheva este și zi de pomenire a celor morți. Cu această ocazie se dau de pomană pâine din grâul nou și must.
O altă superstiție străveche spune că, printre bucățele mâncate sau care sunt date de pomană nu trebuie să fie alimente cu cruce, nucile, castraveții și pepenele roșu. În schimb, este recomandată împărțirea de must și de vin nou, dar și de pâine și lipie.
Se mai spune că așa cum este vremea de Sf. Parascheva, așa va fi până la Sfântul Dumitru. Totodată, o altă superstiție mai spune că așa cum va fi vremea în ziua Cuvioasei, așa va fi și în celelalte sărbători din acest an.
Cine a fost Sfânta Parascheva
Sfânta s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea, din părinţi binecredincioşi şi de bun neam. Cei doi copii ai familiei, Parascheva şi Eftimie, fratele său mai mare, au primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă. Eftimie a intrat înaintea ei în nevoinţa monahală şi, pentru sfinţenia vieţii lui, a ajuns episcop al Matidiei, scrie Agerpres.
La fel şi Sfânta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din oraşul Ieraclia Pontului. După cinci ani a plecat la Ierusalim, s-a închinat la Mormântul Domnului şi a rămas mai mulţi ani într-o mică mănăstire de călugăriţe pustnice de pe Valea Iordanului.
În aşezământul de la Iordan s-a nevoit cu şi mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli şi rugându-se pentru lume. Faptele ei cele bune erau desăvârşita curăţie a minţii şi a inimii de gânduri şi imaginaţii pătimaşe, neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul şi privegherea de toată noaptea şi dragostea pentru Hristos.
"Trei au fost marile virtuţi care au împodobit sufletul şi viaţa Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iaşi: îngereasca feciorie, milostenia, adică lepădarea de cele pământeşti, şi dumnezeiasca rugăciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuţi le-a iubit fericita din copilărie şi prin acestea, în chip deosebit, s-a dezbrăcat de orice cuget pământesc, a biruit pe diavoli şi s-a numărat în ceata Sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu", spune părintele Ioanichie Bălan. ("Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan, 2011)
La vârsta de 25 de ani, povăţuită fiind de îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie şi s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat.
Pe la jumătatea secolului al XI-lea, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul său, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost găsite întregi în pământ şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire şi închinare.
La Epivat au stat sfintele ei moaşte aproape 175 de ani.
Cum au ajuns moaștele sfintei în Moldova
În anul 1223, ţarul româno-bulgar Ioan Asan al II-lea (1218-1241) a strămutat moaştele Sfintei Parascheva la Târnovo, unde au stat încă 160 de ani, fiind depuse în catedrala cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Mai târziu, patriarhul Eftimie al Bulgariei a scris "Viaţa Cuvioasei Parascheva" şi a trecut-o în sinaxarul Bisericii cu zi de prăznuire la 14 octombrie. Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, cultul Sfintei Parascheva a trecut şi la nordul Dunării.
În 1393, sfintele ei moaşte au fost dăruite lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti (1386-1418), iar după trei ani turcii le-au dat cneaghinei Anghelina a Serbiei, care le-a strămutat la Belgrad, unde au rămas 125 de ani.
După ocuparea Serbiei de către turci, în 1521, moaştele Sfintei Parascheva au fost luate şi duse în palatul sultanului din Constantinopol. Au fost apoi răscumpărate de Patriarhia Ecumenică cu 12.000 de ducaţi de aur şi au rămas în Catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani.
În 1641, ajungând Patriarhia de Constantinopol datoare la Poarta otomană cu sume mari de bani, ce reprezentau birul anual impus asupra Bisericii, patriarhul Partenie a dăruit moaştele Cuvioasei Parascheva, drept recunoştinţă, domnului Moldovei, Vasile Lupu, care a achitat turcilor toate datoriile patriarhilor de Constantinopol şi Ierusalim pe mai mulţi ani.
Moaştele Preacuvioasei Parascheva au ajuns în Iaşi în anul 1641, la 13 iunie, şi au fost aşezate cu multă cinste în biserică atunci zidită, a Mănăstirii Sfinţilor Trei Ierarhi. Aici au stat până la 26 decembrie, 1888, când au fost scăpate prin minune de un incendiu. Apoi au fost transferate în noua Catedrală mitropolitană din Iaşi, unde se află şi astăzi.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
