24 ianuarie este Ziua Unirii Principatelor Române, celebrată pentru momentul istoric din 1859 când Moldova și Țara Românească au fost unite sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, printr-o dublă alegere: mai întâi la Iași, pe 5 ianuarie, și apoi la București, pe 24 ianuarie. Evenimentul, cunoscut și ca „Mica Unire”, este descris ca un act de voință politică ce a îndeplinit aspirațiile unioniștilor și a deschis calea spre independența României.
Dubla alegere din 1859, pasul decisiv
După ce fusese ales domn al Moldovei la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales, în unanimitate, și domn al Țării Românești la 24 ianuarie/5 februarie 1859. Într-o ședință secretă a Adunării, avocatul Vasile Boerescu a propus alegerea lui Cuza, iar cei 64 de deputați au votat în unanimitate. Dubla alegere a creat o uniune personală între cele două principate, considerată primul pas spre unirea completă.
De la unire personală la unire politică
Procesul unirii este prezentat ca ireversibil: în 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România. Totodată, este menționat că, începând din 1862, termenul „România” a devenit numele curent al Principatelor Unite și a fost folosit în actele oficiale ale țării.
Contextul european și drumul diplomatic spre recunoaștere
Textul plasează Unirea într-o evoluție mai amplă: Regulamentele Organice (1831–1832), acordurile vamale (1833–1835) și desființarea vămii dintre cele două țări la 1 ianuarie 1848 (cu excepția sării). Războiul Crimeii (1853–1856) și Congresul de la Paris din 1856 au schimbat echilibrul regional, urmate de divanurile ad-hoc din 1857 și Convenția de la Paris (1858), care accepta o uniune mai mult formală, cu instituții separate, dar și unele instituții comune.
Recunoașterea de jure a alegerii lui Cuza ca domn al Principatelor Unite este indicată la 1/13 aprilie 1859, în cadrul Conferinței de la Paris (26 mart./7 apr.–25 aug./6 sept. 1859). Este menționată și recunoașterea de facto a Austriei la 2/14 mai 1859, precum și firmanul Porții din 22 noiembrie/4 decembrie 1861, care admitea unirea administrativă și politică (reunirea ministerelor și a Adunărilor elective, între altele).
Ziua Unirii, sărbătoare națională și zi nelucrătoare
Ziua de 24 ianuarie este marcată anual ca sărbătoare națională în România și este descrisă ca un act istoric fundamental, considerat „piatra de temelie” a României moderne.
În plan legislativ, sunt prezentate etapele declarării oficiale a zilei: Legea nr. 171/2014 (adoptată de Parlament în 2014 și promulgată la 16 decembrie 2014) a stabilit 24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române – ca zi de sărbătoare națională și prevede că autoritățile centrale și locale pot organiza și sprijini manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile. Ulterior, prin Legea nr. 176 din 7 octombrie 2016 (modificarea art. 139 din Codul muncii), 24 ianuarie a fost declarată zi nelucrătoare.
Documente și expoziții
Documentele vremii sunt invocate drept mărturie a efortului depus pentru unirea celor două principate. În text este menționată și o expoziție a Muzeului Municipal „Regina Maria” din Iași, unde aceste documente pot fi văzute alături de alte exponate.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
