Constantin Brâncuşi, unul dintre cei mai influenţi artişti ai secolului XX, rămâne un deschizător de drumuri în arta mondială modernă, prin reducerea formei la elementele primordiale. Este artistul care a asimilat în opera sa ''toată istoria sculpturii pe care a dominat-o şi a depăşit-o'', după cum remarca criticul de artă Mircea Deac în volumul "Constantin Brâncuşi".
Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, la Hobiţa, judeţul Gorj, fiind cel mai mic dintre cei cinci copii ai Mariei şi ai lui Nicolae Brâncuşi. A urmat şcoala primară între 1883 şi 1887, la Peştişani şi apoi la Brădiceni şi a fost elev la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, pe care a absolvit-o în 1898. În acelaşi an s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1902. Timp de un an, în 1896, s-a aflat la Viena, unde a lucrat în secţia de finisare artistică a unei fabrici de mobilă, se arată în volumul ''Membrii Academiei Române/1866-2003''.
Constantin Brâncuși a fost discipolul lui Rodin pentru scurt timp. În 1909 expunea lucrări la Paris, câțiva ani mai târziu și în SUA
În iulie 1904 ajunge la Paris, unde se înscrie în atelierul lui Antonin Mercie de la École des Beaux-Arts. Expoziţia sa de la Salon d'Autumne din 1906 îi aduce un post de tehnician în atelierul lui Auguste Rodin, care presupunea transformarea compoziţiilor maestrului din lut în piatră. Nu rămâne aici mult timp (24 martie - 27 aprilie 1907), convins fiind că ''la umbra marilor copaci nu creşte nimic'' (''rien ne pousse a l'ombre des grands arbres''). Părăseşte atelierul acestuia şi închiriază un spaţiu pe strada Montparnasse, unde îşi amenajează atelierul, notează site-urile https://centrulbrancusi.ro/ şi https://curatorial.ro/, citate de Agerpres.
Perioada anilor 1907-1908 este una de referinţă pentru arta lui Brâncuşi. El elimină, într-un timp relativ scurt, detaliile din sculpturile sale, făcând trecerea către o artă sintetică, intelectualistă, cu forme aproape abstracte. În 1909, artistul expune lucrări atât la Paris cât şi la Bucureşti, iar în 1914, organizează prima sa expoziţie în America, într-o galerie de artă din New York. În 1919, a apărut, la Paris, volumul "La Roumanie en Images", cuprinzând cinci reproduceri după operele sale.
Brâncuşi începe să-şi expună lucrările în cele mai celebre galerii de artă din Franţa, Anglia, America, Elveţia şi Ţările de Jos, fiind elogiat în numeroase publicaţii din întreaga lume. Este decorat, în 1931, la propunerea lui Nicolae Iorga, cu ordinul "Meritul cultural pentru artă plastică". Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi s-a desfăşurat în toată măreţia ei.
Artistul a refuzat dubla cetăţenie, dar, din cauza refuzului constant de a fi primit în ţara natală, a acceptat, în 1952, să devină şi cetăţean francez, potrivit https://www.icr.ro/.
Constantin Brâncuși a dus o viață simplă până la capăt. S-a stins la 81 de ani, cu un mare regret: "Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea"
Cu toate că se bucura deja de recunoaştere artistică la nivel mondial, Brâncuşi a continuat să-şi ducă viaţa ca un simplu ţăran român, până în ultimele sale clipe. Pe 12 aprilie 1956, şi-a scris testamentul, atelierul său parizian, cu toate capodoperele sale, fiind încredinţat Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris, prin reprezentanţii săi, în condiţiile în care statul român a refuzat categoric acest gest. O mare parte a operelor şi uneltelor sale, respectiv peste 1.200 de fotografii şi 215 sculpturi se află acum la muzeul din Paris, mai notează https://www.icr.ro/.
Simţindu-şi sfârşitul aproape, l-a chemat la el pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxă din Paris, căruia i-a mărturisit: "Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea". Constantin Brâncuşi a încetat din viaţă la 16 martie 1957, la ora 2 dimineaţa, la vârsta de 81 de ani, iar la 19 martie a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.
"În România, Constantin Brâncuşi a fost "redescoperit" şi recunoscut drept geniu naţional după 1964, atunci când a început o anumită deschidere spre valorile noastre tradiţionale. În consecinţă, ansamblul monumental de la Târgu Jiu cu monumentele cunoscute - Coloana fără sfârşit, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului - a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac. În 1990, a fost ales membru post-mortem al Academiei Române", a amintit, la 18 februarie 2026, preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, pentru AGERPRES, în contextul celebrării a 150 de ani de la naşterea sculptorului gorjean.
La aniversarea a 125 de ani de la naşterea sculptorului, anul 2001 a fost declarat, prin hotărâre a Guvernului României, Anul Brâncuşi, sărbătorit şi în cadrul UNESCO. De asemenea, anul 2026 a fost instituit ca ''Anul Constantin Brâncuşi'', pentru aniversarea a 150 de ani de la naşterea artistului, iar Ziua de naştere a sculptorului, 19 februarie, a devenit, în 2015, sărbătoare naţională.
Opera maestrului din Hobiţa
Figură centrală în mişcarea artistică modernă şi unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, Constantin Brâncuşi a lăsat posterităţii o operă impresionantă, de o mare complexitate tematică, lucrările sale numărându-se, în prezent, printre marile creaţii artistice ale lumii. Artistul a exprimat viziunea ţăranului român asupra lumii înconjurătoare, renunţând la elementele secundare, care o sufocau, în favoarea evidenţierii esenţei lucrurilor. Sursa de inspiraţie o constituie elementul popular, folcloric, natural, lucrările sale având o puternică încărcătură spirituală, provenită din viaţa satului românesc.
Bustul împăratului Vitellius, modelat de artist în 1898, în primul an de studenţie, este considerat astăzi prima operă a lui Constantin Brâncuşi. Lucrarea a fost premiată cu Menţiune de Onoare de către conducerea Academiei bucureştene şi trimisă Prefecturii Dolj, în semn de recunoştinţă pentru bursa de studii pe care o primea din partea acesteia, notează Muzeul de Artă Craiova, pe pagina oficială de Facebook.
În 1900, ''Capul lui Laocoon'' îi aduce medalia de bronz, iar ''Studiu'', din 1901, medalia de argint, în cadrul unor concursuri organizate de Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti.
Beneficiind de sprijinul lui Dimitrie Gerota, medic, anatomist şi pedagog inovator, în perioada următoare (1900 şi 1902), Constantin Brâncuşi realizează ''Ecorşeu'', una dintre cele mai remarcabile reprezentări sculpturale ale corpului uman, o lecţie vie despre materialitate, volum şi tensiunea dintre formă şi funcţie. ''Ecorşeu'' nu este doar o operă a unui tânăr sculptor, ci o intersecţie fascinantă între medicină şi artă, între observaţia ştiinţifică şi viziunea estetică. Lucrarea, un "artefact pedagogic", îşi găseşte astăzi locul în Muzeul Institutului de Anatomie, parte integrantă Muzeului Universităţii de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa" din Iaşi.
În 1903, tot prin mijlocirea medicului Dimitrie Gerota, modelează bustul medicului Carol Davila, care avea să fie aşezat în curtea Spitalului Militar Central din Bucureşti, în 1912, reprezentând singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti.
La Paris, după ce părăseşte atelierul lui Rodin şi îşi amenajează atelierul pe strada Montparnasse, realizează, în 1907, prima sa lucrare - "Sărutul". "În Sărutul nu a fost vorba despre o copie fidelă a două modele - bărbat şi femeie, care se îndrăgostesc, ci despre o viziune a iubirii fără de moarte, pe care au "am văzut-o" cu ochiul minţii. Am eliminat din opera mea tot ceea ce nu era esenţialul. Găsiţi în această sculptură numai o sugerare a braţelor şi a picioarelor, o sugerare a fizionomiilor. Iar cu cât veţi privi mai mult această operă, cu atât mai uşor îi veţi descoperi sensul: misterul fecundităţii şi al morţii rămâne însuşi misterul acestei iubiri - care va supravieţui, chiar şi dincolo de mormânt... A sosit vremea să avem şi să creăm o artă a epocii noastre", spunea maestrul din Hobiţa, într-una din preţioasele sale ziceri (Neagoe Peter, "The Saint of Montparnasse" - "Sfântul din Montparnasse", un roman bazat pe viaţa lui Constantin Brâncuşi).
Anul 1908 marchează un moment-cheie în creaţia brâncuşiană, după cum apreciază Mircea Deac în volumul "Constantin Brâncuşi", când artistul face trecerea "de la o artă fidelă naturii la o artă ce-şi propune ca scop redarea esenţei lucrurilor exprimată în forme de maximă generalizare". După 1908, Brâncuşi dă o nouă expresie sculpturii, originală, proprie lui, preocupare ce va fi strâns legată de alegerea materialului în care lucrează. În această evoluţie a artei sale se înscriu lucrări precum "Muza adormită" - o exprimare primară a formei, ca embrion al vieţii, "Cuminţenia pământului" - emblema "primelor sculpturi moderne din lume", "Domnişoara Pogany" - numită şi zeiţa mamă a sculpturii abstracte, este considerată de critici drept una dintre cele mai celebre şi îndrăzneţe portrete ale secolului al XX-lea, o inovaţie în modalitatea în care erau construite portretele atunci, sculptorul întrupând în bronz şlefuit însăşi esenţa, arhetipul feminităţii, sau "Pasărea măiastră".
Anul 1915 aduce o premieră în cariera lui Constantin Brâncuşi, primele lucrări în lemn: "Cariatide", "Fiul risipitor" şi altele. A realizat apoi "Vrăjitoarea", "Himera", "Cariatidă" şi "Adam" şi primele versiuni în lemn ale "Coloanei fără sfârşit" (1918), aşa cum îi plăcea artistului să o numească, sculptate în amintirea celor căzuţi în război. După cum descrie istoricul şi criticul de artă Carola Giedion-Welcker în volumul ''Constantin Brâncuşi'' (Editura Meridiane, 1981), "sculpturile în lemn (...) încorporează lumea imaginativ-fabuloasă a ţăranului. (...) În aceste opere cioplite în lemn, simte în primul rând materialul, copacul însuşi, şarpanta rusticei sale case natale din România şi, mai ales, duhul folcloric al acelui sat de la poalele pădurii carpatice, care i-a marcat copilăria şi a cărui amintire a păstrat-o neatinsă. Dar chiar acest material fragil, fermecat (...) putea deveni apt să exprime un alt climat spiritual. Căci una din operele sale cele mai impresionante îşi trage inspiraţia tocmai din acest material, din creşterea şi forţa spaţială a copacului: e vorba de Coloana fără sfârşit.''
Constantin Brâncuşi a acceptat, în anul 1935, propunerea Ligii naţionale a femeilor din judeţul Gorj, prezidată de Areţia G. Tătărăscu, de a înălţa la Târgu Jiu o "Coloană" în cinstea eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Astfel, în 1938, finalizează ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din "Masa tăcerii", "Scaunele", "Poarta sărutului" şi "Coloana infinitului", închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemţilor.
Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuşi s-a desfăşurat în toată măreţia ei, din această perioadă datând operele din ciclul ''Pasărea în văzduh'', ciclul ''Ovoidului'', precum şi sculpturile în lemn. Artistul spunea despre "Păsările sale", că: "Nu pasărea vreau să o redau, ci harul ei, zborul, elanul. Nu cred că am să reuşesc vreodată.[...] Iubesc ceea ce se înalţă."; "N-am căutat toată viaţa decât esenţa zborului. Zborul, ce fericire!", "Nu lucrez păsări, ci zboruri!'', se arată pe site-ul Centrului Brâncuși. Motivul "Păsării măiastre" reprezintă ''unul dintre visele sale cele mai îndrăzneţe, întruchipat ca simbol al eliberării omului şi al înălţării spiritului scăpat din lanţurile pământeşti, ca aspiraţie spre tot ce e luminos şi mare'', apreciază acad. G. Oprescu.
Operele lui Constantin Brâncuşi sunt caracterizate prin forme şi linii simple, cu o structură minuţios proiectată şi expresivitate specială, lăsând privitorilor spaţiu de gândire şi visare. El a eliberat sculptura din imitaţia mecanică a naturii, refuzând o exprimare metaforică a realităţii, subliniind exprimarea esenţei lucrurilor şi dinamismul formei, notează ICR.. El aprecia că misiunea artei este aceea de ''a crea bucurie'': "Eu am vrut să înalţ totul dincolo de pământ. Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire. Sculpturile mele sunt chiar şi pentru cei orbi. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată".
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
