Iepurașul de Paște este unul dintre cele mai iubite simboluri ale primăverii. Îl găsești în vitrinele cofetăriilor, în librării, hypermarketuri, în coșurile cu dulciuri ale copiilor și în decorațiunile din case. Și totuși, dacă deschizi Biblia și cauți un iepure care aduce ouă, nu găsești nimic. Iepurașul de Paște nu are nicio legătură teologică cu Învierea lui Iisus Hristos. Povestea lui este cu totul alta — și este mult mai veche, mai ciudată și mai fascinantă decât crezi.
O zeiță a primăverii și iepurele ei sacru
Totul începe, cel mai probabil, cu o zeiță. Eostre — numită și Ostara în tradiția germană — era zeița primăverii și a fertilității, venerată de popoarele germanice și anglo-saxone din nordul Europei. Ea dădea de altfel numele sărbătorii: cuvântul englezesc „Easter" și cel german „Ostern" provin din același rădăcin, „Eostre".
Călugărul Beda Venerabilul a menționat-o pentru prima oară în secolul al VIII-lea, notând că în anumite regiuni ale Angliei, luna aprilie se numea „Eosturmonath" — luna Eostrei. Jacob Grimm, celebrul culegător de basme, a dezvoltat teoria în 1835, susținând că iepurele era animalul sacru al acestei zeițe.
Legenda spune că Eostre a găsit, într-o iarnă geroasă, o pasăre rănită în zăpadă și, ca să o salveze de la moarte, a transformat-o într-un iepure. Animalul și-a păstrat însă capacitatea de a face ouă și, în semn de recunoștință, le decora și le oferea drept daruri. De aici — ouăle colorate aduse de iepure, tradiție preluată și adaptată de-a lungul secolelor.
Cercetătorii moderni avertizează că dovezile directe ale acestui mit sunt limitate. Beda nu menționează niciun iepure în legătură cu Eostre. Dar influența culturală a povestirii a fost atât de puternică, încât a modelat o tradiție răspândită azi pe toate continentele.
De la judecătorul copiilor la aducătorul de ciocolată
Prima mențiune scrisă a iepurașului de Paște apare într-un text german din 1572. Medicul Georg Franck von Franckenau descria în 1682, în lucrarea sa „De ovis paschalibus", o credință populară din sudul Germaniei: un iepure pascal care ascunde ouă colorate prin grădini pentru ca cei mici să le găsească.
La origine, „Osterhase" — iepurele de Paște în germană — nu era deloc un personaj simpatic și vesel. Rolul său era să judece comportamentul copiilor la începutul sezonului pascal, similar listei cu cei cuminți și cei obraznici pe care o ține Moș Crăciun. Numai copiii cu purtare bună primeau ouă colorate în cuiburile pe care și le pregăteau în căciuli și bonete.
Tot germanii au inventat, în jurul anului 1800, primele dulciuri în formă de iepuraș — din aluat și zahăr. Curând au apărut și primele ouă din ciocolată, mai întâi în Germania și Franța. Când emigranții germani au ajuns în America, mai ales în zona Pennsylvania Dutch, au adus cu ei tradiția „Oschter Haws". Copiii confecționau cuiburi din iarbă, iar iepurele le umplea noaptea cu ouă colorate. Din cuib s-a ajuns la coșul de Paște, iar din ouăle vopsite — la ouăle de ciocolată.
De ce aduce ouă un iepure?
Întrebarea pare absurdă — iepurii nu fac ouă. Explicația vine din mai multe direcții care s-au suprapus de-a lungul timpului.
În creștinism, ouăle au reprezentat de timpuriu un simbol al Învierii — coaja spartă evocând piatra rostogolită de la mormântul lui Iisus. În plus, în perioada Postului Mare, credincioșii nu aveau voie să mănânce ouă. Cele acumulate în cele patruzeci de zile erau fierte, vopsite în culori speciale ca să fie deosebite de ouăle proaspete, și consumate în ziua de Paște. Ouăle roșii simbolizează, în tradiția ortodoxă, sângele Mântuitorului.
Pentru romani și greci, oul reprezenta noul început, viața care renaște. În primăvară, ouăle vopsite erau oferite vecinilor și prietenilor ca simbol al renașterii. Iepurele, la rândul lui, era un simbol al fertilității și al primăverii în aproape toate culturile antice — de la mitologia greacă, unde apărea alături de Afrodita, până la tradițiile celtice și scandinave, unde era animalul zeiței-mamă.
Cercetătorul Richard Sermon a propus o explicație mai prozaică: iepurii sălbatici erau des văzuți în grădinile de primăvară, fix în preajma locurilor unde adulții ascundeau ouăle colorate pentru copii. Asocierea s-a produs natural.
Iepurașul cucerește lumea
În secolul al XIX-lea, ilustrațiile de pe cărțile poștale de Paște, jucăriile și cărțile pentru copii au popularizat imaginea iepurașului vesel, cu coș plin de ouă, în toată Europa. Emigranții germani l-au dus în America, unde tradiția a explodat — vânătoarea de ouă de Paște a devenit unul dintre cele mai populare jocuri pentru copii din Statele Unite.
Astăzi, iepurașul de Paște are chiar o adresă oficială: Ostereistedt, în Saxonia inferioară, o localitate nemțească cunoscută drept „Orașul Ouălor de Paște", unde primește scrisori de la copii din toată lumea.
Tradițiile diferă de la țară la țară. În Germania, iepurașul lasă dulciurile copiilor în pantofi. În unele țări, copiii îl așteaptă cu morcovi și salată la fereastră, exact cum Moș Crăciun este așteptat cu lapte și biscuiți. În cultura germană există și tradiția focului pascal — „Osterfeuer" — un foc mare aprins în noaptea de Paște, cu rădăcini în credința că vrăjitoarele iau forma iepurilor și fac rele, iar focul le alungă.
Iepurele în artă, mitologie și religie
De-a lungul istoriei, iepurele a purtat semnificații dintre cele mai diverse. În arta creștină medievală, apare adesea ca simbol al purității și al Fecioarei Maria — în celebra pictură „Madonna cu iepurele" a lui Tițian, Maria ține în mână un iepure alb. Motivul celor trei iepuri care formează un triunghi, cu urechile împletite, a fost asociat cu Sfânta Treime și apare în vitralii de catedrală din Germania.
În alte culturi, iepurele are conotații complet diferite: în tradiția chineză, locuiește pe Lună și macină orez; pentru triburile nord-americane, a adus focul oamenilor. Europenii medievali, în schimb, se temeau de el — credeau că vrăjitoarele se pot transforma în iepuri de câmp.
Biblia îl menționează de puține ori și nu îl asociază cu Paștele. În cartea Levitic, iepurele este chiar catalogat drept animal necurat.
De ce iubim iepurașul de Paște
Dincolo de toate legendele și interpretările, iepurașul de Paște a supraviețuit și a prosperat pentru că răspunde unui instinct uman profund: nevoia de a marca reînnoirea. Primăvara, viața care se întoarce după iarnă, ouăle ca promisiune a unui nou început — toate acestea sunt nevoi simbolice pe care omul le-a resimțit dintotdeauna, cu mult înainte de creștinism și cu mult înainte de ciocolată.
Astăzi, iepurașul de Paște este în același timp un personaj din poveste pentru copii, un simbol comercial de miliarde de euro și un moștenitor al unor tradiții care se întind pe mii de ani. Nu apare în Biblie, nu are legătură directă cu Învierea și nimeni nu știe cu certitudine absolută de unde vine. Poate că tocmai de aceea e atât de fascinant.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
