06.02.1989 - Ultimul est-german împușcat la Zidul Berlinului
”Nimeni nu are intenția de a construi un zid”, acestea au fost vorbele care au stat la fundația celei mai urâte construcții din Germania de Est, Zidul Berlinului. Walter Ulbricht, prim secretarul Partidului Unității Socialiste din Germania, le-a rostit în 1961, cu două luni înainte ca nonintenția să se transforme în certitudine.
După al doilea război mondial, Berlinul, la fel ca întreg teritoriul Germaniei, a fost împărțit între cele patru puteri învingătoare: Statele Unite, Marea Britanie, Franța și URSS. O vreme, circulația a fost liberă între estul sovieticilor și vestul celorlalți aliați. Datorită liberei circulații peste 3 milioane de cetățeni ai Germaniei Democrate aveau să fugă de sovietici, cee ace i-a îngrijorat pe comuniști.
În august 1961 apar gardurile de sârmă ghimpată în jurul sectoarelor vestice ale Berlinului, pentru ca, la finalul anilor '80 să se ajungă la două ziduri, cu garduri de sârmă ghimpată între ele, turnuri de control și patrule militare. Practic, granița dintre Berlinul de Est și cel de Vest era mai păzită decât rezervele de aur ale Germaniei Democrate. Dacă statul comunist avea așa ceva.
De-a lungul vremii, peste 5000 de oameni au încercat să escaladeze zidul, ultima tentativă, din păcate sortită eșecului având loc pe 6 februarie 1989. Chris Guefrroy, un tânăr de doar 20 de ani, a reușit să-și convingă și prietenul cel mai bun, Christian Gaudian, să i se alăture în riscanta trecere în Berlinul de Vest pentru a scăpa de armată. Cei doi știau, greșit, că fusese abrogat ordinul prin care militarii sunt obligați să tragă în cei care încearcă să sară Zidul. Nu doar că militarii au tras, l-au și împușcat mortal pe Gueffroy, rănindu-l grav pe Gaudian, închis, ulterior, într-o închisoare est-germană.
Chris Gueffroy este ultimul cetățean al Germaniei Democrate ucis cu sânge rece la Zidul Berlinului. Un zid care avea să cadă peste nouă luni și datorită acestui trist eveniment de pe 6 februarie 1989.
