Anul Nou marchează simbolic înnoirea timpului, iar în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie oamenii din întreaga lume întâmpină noul an cu ritualuri speciale. De la Plugușor și Sorcova în România, la cei 12 struguri din Spania sau torțele de la Hogmanay în Scoția, tradițiile diferă spectaculos, dar au același scop: alungarea răului și atragerea norocului, sănătății și prosperității.
Cum a ajuns 1 ianuarie început de an
Data de 1 ianuarie ca început de an are origini vechi. Iulius Caesar a stabilit prin lege, în anul 46 î.Hr., ca anul să înceapă la 1 ianuarie, zi dedicată de romani zeului Ianus, zeul porților și al începuturilor, reprezentat cu două fețe – una spre trecut și una spre viitor. Mai târziu, în 1691, Papa Inocențiu al XII-lea a consacrat religios data de 1 ianuarie ca început de an.
În prezent, majoritatea lumii folosește calendarul gregorian, dar există numeroase excepții: evreii sărbătoresc Rosh Hashanah toamna, chinezii marchează Anul Nou între 21 ianuarie și 19 februarie, iar Biserica Ortodoxă Rusă păstrează „Anul Nou pe stil vechi” la 14 ianuarie.
Tradiții de Anul Nou în România: Plugușor, Sorcova și zgomotul care sperie răul
În România, Revelionul și prima zi din an sunt puternic legate de tradiții populare. Plugușorul și Sorcova sunt printre cele mai cunoscute obiceiuri. Cetele de colindători – copii sau tineri – merg din casă în casă cu urături, strigături și texte care evocă muncile câmpului, belșugul și bogăția, însoțite de pocnete de bici, sunet de clopoței și uneori buhai, pentru a alunga spiritele rele și a chema rodul în noul an.
Sorcova, împodobită cu flori și benzi colorate, este folosită de copii pentru a atinge simbolic gazdele, cu urări de sănătate și viață lungă. Tradițiile includ și purtarea de monede pentru prosperitate, dar și credința că primul om care intră în casă de Anul Nou trebuie să fie brunet, pentru noroc.
Nu se aruncă nimic din casă în prima zi din an, pentru a nu „arunca norocul”. La miezul nopții se fac mult zgomot – petarde, pocnitori, artificii – pentru a speria spiritele rele. Oamenii își pun o dorință la trecerea dintre ani, convinși că are șanse mari să se împlinească.
Tradiții spectaculoase în Europa: struguri, torțe și farfurii sparte
În Spania și în multe țări hispanice, momentul miezului nopții este marcat de consumul a 12 boabe de struguri, câte una la fiecare bătaie de ceas. Fiecare boabă reprezintă o lună a anului, iar ritualul este legat de atragerea norocului pentru întregul an. Tradiția a fost preluată și în America Latină.
În Scoția, Anul Nou este cunoscut drept Hogmanay. Una dintre tradiții constă în arderea sulurilor de smoală sau torțe care sunt rostogolite pe străzi, simbolizând „arderea” anului vechi, pentru a face loc unuia nou. O credință importantă este legată de primul vizitator („first-footing”): dacă în casă intră primul un bărbat brunet care aduce un dar, anul va fi norocos.
În Danemarca, oamenii sărbătoresc prin spargerea farfuriilor vechi la ușa prietenilor sau vecinilor. Cu cât sunt mai multe cioburi în fața ușii, cu atât familia este considerată mai norocoasă. De Anul Nou se mai practică și saltul de pe scaun la miezul nopții, ca trecere simbolică în noul an.
În Italia de sud, în noaptea de Anul Nou se aruncă pe fereastră mobilier sau obiecte vechi, gest care simbolizează renunțarea la ceea ce aparține anului trecut și deschiderea către un nou început. În multe regiuni italiene se mănâncă linte la masa de Revelion, asociată cu bogăția și prosperitatea.
Obiceiuri de Anul Nou pe alte continente
În Brazilia, tradițiile combină elemente creștine cu credințe locale. Oamenii se îmbracă în alb pentru puritate, aruncă flori în ocean ca ofrandă pentru zeița mării Iemanja și sar peste șapte valuri pentru noroc și protecție în anul ce urmează. Tot în Brazilia, aruncarea lucrurilor vechi simbolizează ruperea de trecut și deschiderea către schimbare.
În Japonia, Anul Nou (Oshogatsu) este un moment de purificare. La temple se bat clopotele de 108 ori (Joya no Kane), număr care corespunde celor 108 păcate sau dorințe omenești ce trebuie curățate. Prin acest ritual, japonezii cred că intră în noul an eliberați de poverile spirituale ale celui vechi.
În Filipine, prosperitatea este asociată cu simboluri rotunde – ca monedele. De aceea, oamenii poartă haine cu buline, pregătesc fructe rotunde și obiecte circulare, sperând să atragă bani și abundență.
În Africa de Sud, trecerea în noul an este marcată prin clopote de biserică, focuri de armă și dansuri stradale, în costume colorate, ca formă de celebrare și alungare a ghinionului.
Anul Nou ca moment de purificare și speranță
Privite în ansamblu, tradițiile de Anul Nou – fie că vorbim despre Plugușorul și Sorcova din România, strugurii din Spania, torțele scoțiene, florile aruncate în ocean în Brazilia, clopotele japoneze sau farfuriile sparte în Danemarca – au un fir comun: dorința de a „curăța” anul vechi, de a alunga răul și de a invita norocul, sănătatea și bunăstarea în următoarele 12 luni.
Anul Nou rămâne, peste tot în lume, o sărbătoare a începuturilor: un moment în care oamenii își fac urări, își stabilesc obiective, reînnoiesc legături de familie și prietenie și privesc cu speranță spre viitor, indiferent de calendar sau de ritualurile specifice fiecărei culturi.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
