Sărbătoare cu cruce roșie în 2 februarie. Întâmpinarea Domnului, ziua în care Fecioara Maria și Iosif îl duc pe Iisus la Templul din Ierusalim

În fiecare an, în 2 februarie, creștinii ortodocși prăznuiesc Întâmpinarea Domnului, una dintre cele mai vechi și importante sărbători din calendarul creștin, celebrată la 40 de zile după Nașterea lui Hristos. Sărbătoarea are cruce roșie în calendarul bisericesc.

Sărbătoarea amintește momentul biblic în care Fecioara Maria și dreptul Iosif îl duc pe Pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, pentru a împlini rânduiala Legii Vechiului Testament. Acolo, Iisus este întâmpinat de dreptul Simeon și de proorocița Ana, doi bătrâni care așteptau de mult timp venirea Mântuitorului.

După Naşterea Domnului Iisus Hristos, trecând patruzeci de zile, Maica Sa, Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară Maria, a plecat din Betleem cu Sfântul Iosif şi a mers la Ierusalim, în lăcaşul sfânt, purtând pe Hristos Pruncul. A mers să împlinească Legea Domnului şi să se curăţească după naştere, prin rugăciunea preotului.

Maica lui Dumnezeu a venit acum în biserică să se curăţească, deşi nu-i trebuia curăţire, fiind neîntinată şi Preacurată.

"Despre punerea înaintea Domnului a celui dintâi născut, astfel este scris: 'Sfinţeşte-Mi pe tot cel dintâi născut (parte bărbătească), care deschide pântecele'. Şi iarăşi: 'Pe cel întâi născut al fiilor tăi să Mi-l dai Mie'. Aceasta se urma pentru facerea de bine cea mare a lui Dumnezeu, încă din Egipt, când s-au cruţat cei întâi născuţi ai lui Israil. Pentru aceasta, israilitenii aduceau pe pruncii lor cei întâi născuţi în biserică, dându-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilită prin lege". (Vieţile Sfinţilor)

Şi iarăşi de la Dumnezeu îi răscumpărau cu preţ, care se numea argintul răscumpărării, şi acela era dat leviţilor care slujeau în Biserica Domnului. Preţul hotărât al răscumpărării era cinci sicli.

"Deci, acea lege a Domnului împlinind-o Maica lui Dumnezeu, a venit acum în biserică, cu Dătătorul Legii. A venit să se curăţească deşi nu-i trebuia curăţire, fiind neîntinată şi Preacurată. Pentru că aceea care a zămislit fără bărbat şi a născut fără dureri şi fără vătămarea curăţiei sale celei fecioreşti, aceea n-a avut nici un fel de necurăţie obişnuită femeilor celor ce nasc. Pentru că ceea ce a născut pe Izvorul curăţiei, cum putea să se afle sub necurăţie? Din ea S-a născut Hristos, ca un rod din pom; iar pomul nu se vatămă, nici se întinează după înflorirea rodului său". (Vieţile Sfinţilor)

La templu, Maica Domnului, ţinându-L în mâinile Sale, şi-a plecat genunchii şi cu cinste-L înălţa lui Dumnezeu.

Pruncul Iisus este întâmpinat de Sfântul şi Dreptul Simeon şi de Sfânta Prorociţă Ana.

Sfântul Simeon este descris de Sfântul Evanghelist Luca ca un om credincios, un drept care respecta rânduielile Legii Vechi: "Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui". (Luca 2; 25)

Când Dreptul Simeon a luat în braţe Pruncul trimis de Dumnezeu să se Întrupeze, să se facă om şi să devină Mântuitorul lumii, atunci a avut bucuria împlinirii făgăduinţelor făcute de Dumnezeu şi a mulţumit printr-o rugăciune: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel". (Luca 2, 25-26)

"Eu n-am avut linişte în gândurile mele, în toate zilele aşteptându-Te şi în toate zilele îngrijindu-mă, când vei veni", spune Sfântul Simeon. "Acum, văzându-Te, pace am câştigat şi de grijă scăpând, mă duc din cele de aici, veste de bucurie ducând părinţilor mei pentru că voi spune despre venirea Ta în lume, strămoşului Adam, lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Isaia şi celorlalţi sfinţi părinţi şi prooroci". (Vieţile Sfinţilor)

Potrivit tradiţiei, bătrânul Simeon era unul dintre cei 70 de înţelepţi care au tradus din limba ebraică în limba greacă Vechiul Testament, la porunca regelui Ptolemeu al Egiptului. Şi atunci când trebuia să traducă versetul de la Isaia, capitolul 7, "Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu", s-a îndoit, gândindu-se că este imposibil ca o fecioară să nască, aşa că a vrut să şteargă aceste cuvinte. Însă îngerul Domnului i s-a arătat şi i-a ţinut mâna, zicând: "Nu fi necredincios faţă de cele scrise, şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul". ("Vieţile Sfinţilor")

Sfântul Simeon a crezut cele spuse de înger şi a aşteptat venirea lui Hristos în lume, ducând o viaţă dreaptă, ferindu-se de tot răul şi rugându-se lui Dumnezeu să miluiască lumea.

Şi aşa s-a mutat cu pace la adânci bătrâneţi, pentru că se scrie despre Sfântul şi Dreptul Simeon că a trăit 360 de ani, ca să ajungă vremea în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară.

Spune Tradiţia Bisericii că dreptul Simeon, după ce a purtat pe braţe pe Hristos Domnul, şi-a dat duhul acolo în templu, iar oasele lui s-au risipit şi au fost îngropate afară, lângă zidul templului. După aproape o mie de ani, împăratul bizantin Romanos i-a adus osemintele la Constantinopol, scrie Agerpres.