Pe 1 martie, România se pregătește de primăvară cu un obicei vechi de mii de ani: mărțișorul. Micul obiect de podoabă legat cu un șnur împletit din fire albe și roșii este, în fiecare an, primul semn că iarna a trecut și că natura prinde din nou viață. Simplu la înfățișare, mărțișorul ascunde însă o poveste extraordinară — de la amulete descoperite în săpături arheologice datând de acum 8.000 de ani, până la recunoașterea internațională prin includerea sa în lista patrimoniului cultural imaterial al UNESCO în 2017.
Dar de unde vine această tradiție? Ce înseamnă, de fapt, culorile alb și roșu? Și cum este sărbătorit mărțișorul în diferite colțuri ale țării? Iată tot ce trebuie să știi despre una dintre cele mai frumoase sărbători românești.
Originea sărbătorii și legenda mărțișorului
Originile mărțișorului se pierd în negura timpului. Cercetările arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum aproximativ 8.000 de ani — pietricele perforate, vopsite în alb și roșu, purtate la gât sub formă de coliere. Roșul era asociat cu sângele, cu focul și cu soarele, simbolizând viața și vitalitatea, în timp ce albul trimitea la puritatea zăpezii, a norilor și a apelor limpezi, simbolizând înțelepciunea.
Una dintre teoriile cele mai solide leagă mărțișorul de epoca Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit pe 1 martie — prima zi a primăverii —, în luna dedicată zeului Marte. Acesta nu era doar zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației, o dualitate regăsită chiar în culorile mărțișorului: albul pentru pace, roșul pentru forță și luptă. Această tradiție a Anului Nou pe 1 martie s-a păstrat în Europa până la începutul secolului al XVIII-lea.
Prezența mărțișorului atât la români, cât și la bulgari — unde este cunoscut sub numele de Martenița — este explicată de cercetători prin substratul comun daco-tracic, anterior romanizării românilor și slavizării bulgarilor. Obiceiul se regăsește și la aromâni, macedoneni, în nordul Greciei și în unele zone din Albania, ceea ce îl plasează ca tradiție profund înrădăcinată în întreaga Peninsulă Balcanică.
Documentar, mărțișorul este atestat pentru prima oară într-o lucrare a lui Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian descria în „Sărbătorile la români" obiceiul din Moldova și Bucovina de a lega copiilor, pe 1 martie, o monedă de aur sau argint prinsă cu șnur alb-roșu — purtată la gât sau la mână ca talisman al sănătății și norocului.
Cuvântul mărțișor este diminutivul lui „marț" — vechiul nume popular al lunii martie — și înseamnă, la propriu, „micul martie".
Legenda voinicului care a eliberat Soarele
Cea mai cunoscută legendă a mărțișorului povestește că Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă, dar a fost răpit de un zmeu și închis în palatul acestuia. Lumea a căzut în tristețe: păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă, iar întunericul s-a lăsat peste toate. Un tânăr viteaz a pornit să elibereze Soarele, l-a găsit după un an de căutări și l-a chemat pe zmeu la luptă dreaptă. A învins, însă în urma bătăliei, rănit de moarte, sângele i s-a scurs cald pe zăpadă. Acolo unde zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — primii vestitori ai primăverii. Din acel moment, lumea a început să cinstească memoria viteazului legând cu o ață două flori: una albă (ghiocel, semnifică puritate), alta roșie (semnifică curajul).
Legenda primăverii și a ghiocelului
Un alt mit, răspândit mai ales în Republica Moldova, spune că în prima zi a lunii martie, Primăvara a văzut la marginea pădurii un ghiocel luptând să iasă de sub zăpadă. A hotărât să-l ajute, îndepărtând zăpada și rupând ramurile spinoase din jur — dar iarna, furioasă, a trimis gerul și vântul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat. Primăvara l-a acoperit cu mâinile, s-a rănit la un deget în spini, iar o picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare, readucând-o la viață. Culorile mărțișorului păstrează și azi amintirea acestui moment: roșul sângelui Primăverii pe albul zăpezii.
Alte tradiții și obiceiuri de Mărțișor: ce semnificație are șnurul alb-roșu
Dincolo de legende, mărțișorul a acumulat de-a lungul secolelor o bogată încărcătură simbolică. Șnurul împletit din fire albe și roșii nu este un simplu element decorativ — el reprezintă, în credința populară, „funia zilelor", un simbol al anului întreg. Etnologul Ion Ghinoiu l-a descris ca pe „funia zilelor, săptămânilor și lunilor anului, adunate într-un șnur bicolor". Unele tradiții spun că firul mărțișorului ar fi fost tors chiar de Baba Dochia, în timp ce urca oile la munte — la fel cum Ursitoarele torc firul vieții unui copil la naștere, Dochia torcea firul anului primăvara.
Cele două culori exprimă și împletirea inseparabilă a două principii fundamentale: roșul, atribuit vieții și feminității, și albul, asociat înțelepciunii și masculinității. Această simbolistică se regăsește și în alte obiceiuri românești — la bradul de nuntă, la steagul călușarilor, la podoabele junilor din Transilvania.
Cât timp se poartă mărțișorul și ce se face cu el
Tradiția spune că mărțișorul trebuie purtat între 9 și 12 zile, deși obiceiul variază de la o regiune la alta — de la 2-3 zile în zona Iașiului, până la 2-3 luni în Vâlcea. La finalul perioadei, mărțișorul nu se aruncă, ci se leagă de ramura unui pom înflorit sau roditor. Se crede că gestul aduce belșug, iar dacă cel care atârnă mărțișorul își pune o dorință în acel moment, aceasta se va împlini. La începutul lunii aprilie, în multe sate din România și Republica Moldova, pomii sunt împodobiți cu mărțișoare.
Există și superstiția că mărțișorul nu trebuie niciodată aruncat la gunoi — gestul ar atrage ghinionul. Se leagă într-un singur nod și se crede că protejează de rele pe toată perioada purtării.
Obiceiuri din diferite regiuni ale țării
România este un mozaic de tradiții legate de 1 Martie, cu variații fascinante de la o regiune la alta.
În Transilvania, mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre și de coarnele animalelor domestice, pentru a speria duhurile rele. În Dobrogea, mărțișorul se poartă până la sosirea cocorilor sau a berzelor, apoi este aruncat în aer — „pentru ca fericirea să fie mare și înaripată". În Banat, fetele se spală cu zăpadă pe 1 martie pentru a fi iubite, iar în județul Bihor există credința că apa de ploaie căzută în această zi aduce frumusețe și sănătate celor care se spală cu ea.
În Moldova, Maramureș și Bucovina, obiceiul este altfel față de restul țării: fetele sunt cele care oferă mărțișoare băieților pe 1 martie, iar aceștia le răspund cu mărțișoare sau mici cadouri pe 8 martie. Tot în Bucovina, părinții leagă copiilor la gât sau la mână o monedă de argint sau aur prinsă cu șnur roșu, pentru a le purta noroc și sănătate.
1 Martie și Baba Dochia
Prima zi a lui martie este inseparabilă de figura Babei Dochia. Primele 9 sau 12 zile ale lunii îi sunt dedicate și sunt cunoscute în popor drept „Zilele Babei". Conform legendei, Baba Dochia a urcat pe munte cu oile la 1 martie, convinsă că venise primăvara, îmbrăcând nouă cojoace. Dar pe munte a dat de capriciile vremii și, dezbrăcând rând pe rând cojoacele, a rămas în cămașă când a venit gerul și a înghețat. Dumnezeu a transformat-o în stâncă, împreună cu oile. Tradiția spune că fiecare femeie trebuie să-și aleagă o zi de Babă din aceste prime nouă zile: cum va fi vremea în ziua aleasă, așa va fi și restul anului.
Mărțișorul, recunoscut de UNESCO
Recunoașterea internațională a venit în 2017, când obiceiul mărțișorului a fost inclus în lista patrimoniului cultural imaterial al umanității a UNESCO, printr-un dosar comun depus de România, Bulgaria, Macedonia de Nord și Republica Moldova. O confirmare că acest fir alb-roșu, aparent simplu, este mult mai mult decât un obiect de podoabă — este o punte vie între milenii de cultură, credință și dragoste față de primăvară.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
