30 de zile din '89 - Episodul 19
09.11.1989 – Cade Zidul Berlinului
La început, nimeni n-a vrut să construiască un zid. El a apărut însă, sfârtecând un oraș greu încercat de război, separând sute de familii. Încă din 1961, anul în care s-au ridicat gardurile de sârmă ghimpată și zidul care separa orașul, puterile occidentale i-au sprijinit pe vest-berlinezi, încurajându-i să nu renunțe la speranță, să nu lase această mică insulă de libertate să fie înghițită de măreața Republică Democrată Germană.
Cel mai carismatic președinte american al secolului XX, John Kennedy, a surpins întreaga lume prin discursul din 1963, în care, în calitate de om liber, se declara cetățean al Berlinului. 14 ani mai târziu, un alt președinte american, Ronald Reagan vizitează orașul divizat și îi cere secretarului general al Partidului Comunist din URSS, Mihail Gorbaciov, să dărâme zidul, să deschidă Poarta Brandenburg, aflată pe granița dintre cele două zone ale Berlinului.
Niciuna din vorbele rostite de Kennedy și Reagan nu a reușit să se audă peste zid, în Est. Un zid despre care, în ianuarie 1989, Secretarul General al Paridului Socialist din Germania Democrată, Eric Honecker, spunea că va rămâne acolo pentru 50, ba chiar 100 de ani.
Doar nouă luni mai târziu, Honecker avea să fie debarcat de la cârma partidului, hulit de sute de mii de oameni în demonstrații în orașele mari din Germania de Est. Noua conducere a promis, printre altele, și libertatea de a călători și în Vest. Dintr-o fericită eroare, granițele, inclusiv cea dintre estul și vestul Berlinului, au fost deschise nu printr-o lege, ci printr-o conferință de presă.
9 noiembrie 1989, seara în care Gunter Schabowski a anunțat că esst-germanii pot călători liber, imediat, oriunde doresc, a intrat în istorie drept cea în care a căzut Zidul Berlinului. Chiar dacă și astăzi în Berlin mai sunt bucăți din acest zid al rușinii, ele nu mai sunt obstacole, ci amintirei. Amintirile unor vremuri urâte din istoria lumii.
