Testele PISA de anul acesta au arătat limitele învățământului românesc. În cadrul campaniei „Ca să știi, România”, Știrile Digi FM au vrut să vadă ce alte variante mai există pentru copii pe lângă școala de stat. Astfel, pe lângă sistemele alternative de educație acreditate în România, au apărut și alte variante, care, chiar dacă nu sunt recunoscute de Ministerul Educației, se bucură de succes.
Learnity este primul liceu alternativ din România, înființat de Silvia Floarea și Paul Crăciun, doi tineri care au simțit nevoia de a veni în completarea sistemului de învățământ tradițional, pentru adolescenți. Silvia ne-a povestit de la ce a plecat nevoia de a înfiinţa Learnity.
Silvia, fondatoare Learnity: „A plecat de la o nemulțumire față de sistemul de educație prin care eu personal am trecut și, mai târziu, am constatat că mai erau și alții nemulțumiți ca mine. În al treilea an de psiho, am descoperit Universitatea Alternativă, ca răspuns la întrebarea mea: "Ok, dacă educația din sistemul ăsta la care particip nu e așa cum ar trebui să fie, uite că se poate altfel și uite cum: prin personalizare în învățare și multă centrare pe nevoia elevului/studentului. Tot în cadrul Universității Alternative am intrat în contact cu tot universul ăsta al educației alternative și am descoperit, cu mare surpriză și plăcere, că există multe școli, recunoscute de Ministerul Educației, în țările respective, care funcționează după un sistem mult mai flexibil, cu mult mai multă libertate, cu multă personalizare și care, cumva, le produc elevilor plăcere și motivație, decât opusul pe care l-am trăit: frică și presiune de a fi cel mai bun pe niște lucruri de care, de multe ori, nici nu îți pasă."
„Nu ar fi reușit, aşadar, fără Universitatea Alternativă, o instituție care sprijină tinerii studenți inclusiv să devină antreprenori” spune Diana Matache. Ea este una dintre fostele studente, implicată, acum, în echipa organizatorică. Diana a povestit cum s-a înfiinţat Universitatea Alternativă.
Diana, Universitatea Alternativă: "Era o gașcă de studenți, în Politehnică, acum aproximativ 10-12 ani și erau foarte frustrați pe sistem, încercaseră să facă tot felul de schimbări, în interiorul sistemului, prin diferite organizații studențești, numai că te cam luptai un pic cu morile de vânt. Până într-o zi, când și-au pus întrebarea: "Cum ar fi să ne facem, de fapt și de drept, o universitate exact așa cum vrem noi și după chipul și asemănarea noastră?" și cred că de la întrebarea asta și faptul că erau o mână de oameni care aveau exact aceleași interese, a mai fost doar un pas până să se apuce să o și facă."
Ce contează, pentru aceste două organizații, e că elevii și studenții vin cu dragă inimă la cursuri, în timpul liber, chiar și în paralel cu orele pe care le frecventează la un liceu sau o universitate din sistemul tradițional. Tocmai pentru că simt nevoia de o schimbare, după cum ne-au spus mai mulţi elevi ai Learnity şi ai Universităţii Alternative, care au vorbit despre diferenţele dintre sistemul alternativ şi cel tradiţional.
Rareș, elev Learnity: „Noi aici suntem liberi, în adevăratul sens al cuvântului. La liceu, noi funcționăm după ce spune profesorul, trebuie să facem totul ca el, părerea mea e că liceul scoate elevi obedienți. În Learnity este susținută foarte mult creativitatea."
Alex, elev Learnity: „Toate cursurile au o anumită valoare practică, fiecare elev poate să își aleagă cursurile și profesorii sunt mult mai receptivi, mai flexibili, își pot schimba stilul de predare, dacă e nevoie."
Andreea, elevă Learnity: „Relația dintre elevi și profesori, la Learnity, este una foarte apropiată, la Learnity toată lumea e foarte deschisă și toată lumea te înțelege. Profesori foarte implicați, nu ca la școli, indiferent dacă sunt de stat sau private. Modul de predare e mult mai apropiat de ce ne trebuie nouă, oamenii chiar se străduiesc să predea în așa fel încât să ne fie nouă ușor să înțelegem și e mai ușor și să pui întrebări, când nu înțelegi ceva, pentru că nu simți tensiunea aia. Learnity e un spațiu foarte safe, în care te poți exprima cum vrei și lumea te susține."
Vadim, student Universitatea Alternativă: „Modelul educațional, care e mult mai adaptat nevoilor studenților, adică vin în Universitatea Alternativă și îmi aleg singur ce să învăț versus într-o facultate în care ți se dă și știi exact ce o să înveți. Mediu diferit, oameni diferiți, metode de predare diferite."
Dar și pentru că învață cum să învețe, ceea ce îi ajută inclusiv să abordeze diferit sistemul clasic de învățământ. Autonomia în învățare este unul dintre elementele pe care sistemele educaționale alternative îl au în comun. Alături de învățarea prin joc și joacă, prin experimentare, de lipsa ierarhiilor, a notelor, uneori chiar și a manualelor, cel puțin în forma în care suntem obișnuiți. Pare greu de crezut, dar nu e imposibil, cu toate că provocări există cu carul și în acest caz, după cum recunoaşte Silvia, dar şi Corina Angelescu, o altă membră a Universităţii Alternative, parte din echipa de organizare.
Silvia, fondatoare Learnity: "Cred că lipsa fondurilor e cea mai evidentă (provocare) și la care încă lucrăm, pentru că focusul nostru a fost tot timpul pe calitatea serviciului educațional, am fost prea puțin concentrați pe "hai să facem și bani."
Corina, Universitatea Alternativă: "Cea mai de bază (provocare) aș zice că e financiară, adică nu am găsit, încă, modelul de business în care genul ăsta de structură să funcționeze și să funcționeze bine. În continuare sunt provocări financiare, în continuare e greu să găsești echilibrul între cât plătește un student, pentru experiența lui de învățare și cât acoperi costurile din alte surse. Până la elemente de dezvăț, care trebuie să se întâmple, ca dinamica noastră să fie una bună, de genul: să te dezveți din a mai aștepta ca altcineva să pregătească pentru tine sau altcineva să livreze pentru tine ceva super-structurat și bine așezat, ca tu să fii fericit și satisfăcut, adică focusul ăsta pe a satisface clientul sau studentul, cumva vine și e un blocaj în autonomia ta în învățare, pentru că, până la urmă, să fii autonom înseamnă să știi de ce ai nevoie, când ai nevoie și să accesezi resursele respective. Procovările sunt diverse, de la nivele din astea organizaționale sau de business, până la nivele de dinamică de comunitate și cum construiești o cultură bazată pe valori."
Ce face diferența? Poate, în primul rând, motivația inițiatorilor, a căror principală preocupare este acoperirea nevoilor elevilor/studenților şi a "golurilor" din sistemul tradiţional. Silvia și Corina ne-au spus care sunt principalele nevoi pe care le acoperă Learnity și Universitatea Alternativă.
Silvia, fondatoare Learnity: „Pe de o parte, acoperă nevoia de a avea o relație cu profesorii, una care chiar se bazează pe un parteneriat de încredere, sinceritate, feedback, ascultare. Pe de altă parte, este și relația cu colegii care, tot la fel, este una mult mai autentică.
Forma de învățare, forma și metoda. Pe de o parte, sunt multe feluri pe care noi le abordăm pentru învățare - de la faptul că avem consiliere unu la unu și consiliere de grup. Pe de altă parte, e o formă foarte practică de învățare - internshipuri și evenimente de comunitate.
Mai acoperă partea asta de autoevaluare. Punem mult accent pe reflecție, ca ei singuri să se observe și să vadă cum au crescut."
Corina, Universitatea Alternativă: „Partea asta de ce înseamnă un traseu personalizat e un aspect. Ce înseamnă să ai o învățare ancorată în realitate, e a doua dimensiune - cum arată un proiect care, într-adevăr, să facă diferența, cum te poți implica tu, ca tânăr, în ceva care să fie relevant și cu sens, pentru tine și pentru lume. Și a treia dimensiune e zona asta de colaborare."
Până aici, toate bune și frumoase. Dar un aspect nu e deloc de neglijat: educația alternativă costă, iar banii vin din același buzunar: cel al părinților, care, de dragul copiilor și din dorința de a le oferi tot ce e mai bun, acceptă să plătească taxe suplimentare, pe lângă cele de la stat, stat care eșuează în a pune la dispoziția viitoarelor generații ceea ce e considerat normal într-o țară europeană a secolului 21.
4.200 de lei costă un an în Learnity sau în Universitatea Alternativă. Un efort, cu siguranţă, pentru unii părinţi, dar chiar şi aşa, fondatorii spun că suma e insuficientă, comparativ cu nevoile pe care le acoperă. Înţeleg, însă, cum e să fii şi de partea cealaltă, aşa că încearcă să găsească surse externe de finanţare.
Silvia, fondatoare Learnity: „4.200 de lei costă un an în Learnity. Implică foarte multe resurse costisitoare și ca să nu îngreunez, neapărat, părintele, de regulă taxele pe care le cere programul nu acoperă în totalitate nevoia de cheltuieli."
Corina, Universitatea Alternativă: „Taxa e la 900 de euro pe an, taxă care acoperă, parțial, chletuielile sau nevoile comunității. Și încercăm, pe cât posibil, să atragem alte surse de finanțare, din zona companiilor private. Oferim și burse
tinerilor care nu își permit să plătească taxa asta. E o taxă relativ mică, raportat la costurile totale ale programului, dar înțelegem și am fost și noi acolo și știm că nu e atât de accesibil."
Educația alternativă este, așadar, o soluție de succes, însă, deocamdată, numai pentru unii...norocoși și puțini, comparativ cu restul societății. În medie, pe an, la Learnity sau Universitatea Alternativă se înscriu aproximativ 40-50 de elevi/studenţi.
Ar fi o soluţie ca educaţia alternativă să devină un sistem de masă? Părerile sunt împărţite
Corina, Universitatea Alternativă: „Dacă ar fi să scalăm genul ăsta de educație, cred că ar avea foarte mult sens să fie făcută pe un nivel informal, în care tinerii pur și simplu se adună și își desenează propriile lor forme de învățare, așa cum le-ar vedea la nivel local. Mi se pare că dacă încercăm să scalăm un model de business sau un model educațional, aici întotdeauna ne vom lovi de cât de sustenabil e, de câte resurse locale există, ca să faci asta."
Silvia, fondatoare Learnity: „Cred că educația alternativă ar trebui, ar putea și cu siguranță o să prindă mai mult teren decât are, în momentul de față și cu siguranță că e nevoie de a ieși mai mult din tradițional, însă cred că nu sunt adepta lucrurilor de masă în general, în ideea în care lumea ar trebui să aibă, de fapt, opțiuni cât mai multe. Adică să nu zici că sistemul tradițional sau alternativ e singurul care funcționează pentru toată lumea și hai să facem din ăla, pentru că suntem foare diferiți și ideea e să opteze fiecare pentru genul de sistem în care se simte confortabil și în care simte că potențialul lui e cel mai bine atins. Există inclusiv spațiu la nivel de școli de stat, care pot fi testate sub forme mai alternative și care să nu coste neapărat. Sau mă gandesc că ar trebui, cumva, subvenționate și alternativele, să nu fie, neapărat, numai din fonduri private."
Educația alternativă, în ultimii ani, a tot luat avânt în România, tocmai din nevoia de a acoperi golurile sistemului de învățământ tradițional.
Alternativa Step by Step, spre exemplu, era, în 2013, cea mai extinsă rețea, la nivel național, prezentă în țara noastră încă din 1994. În acest sistem învățau, în urmă cu 5 ani, 11.000 de elevi, inclusiv la stat. Vorbim despre un sistem înființat de americani și centrat pe dezvoltarea intereselor și aptitudinilor fiecărui copil în parte, cu implicarea activă a părinților.
Programul este de opt ore pe zi și implică inclusiv munca în echipă, discuții de grup, excursii pe teren, elaborarea de proiecte, învățarea prin descoperire sau invitați în clasă (incluisv părinții).
Tot în 2013, alte două sisteme alternative erau acreditate de stat:
Sistemul Montessori, fondat în Italia, cu o vechime de doar doi ani, atunci, în România, axat pe lucru individual și personalizarea curriculei, disponibil, însă, numai în sistemul privat. Cuprinde cel puțin trei ore de activitate pe zi, se învață prin experiență, iar elevii au libertate de mișcare. În clasele Montessori învață copii de trei vârste diferite, care se ajută reciproc și cooperează, evoluând, în același timp, în ritm individual.
Sistemul bazat pe programa britanică, tot din sfera învățământului privat, axat pe predarea în limba engleză. Începe de la grădiniță și continuă la nivelul școlii, în sistemul Bacalaureatului Internațional, îmbinând curricula românească cu profesionalismul dascălilor formați în sistem internațional.
4 ani mai târziu, în 2017, se vorbea și despre sistemul Waldorf și cel finlandez, de asemenea recunoscute de stat. Peste 3.700 de elevi din România învăţau, în 2017, în sistemul privat Waldorf . Iar costul unui an de studiu era de 4.200 de euro.
În acest sistem, fondat în Germania, în prima parte a zilei, timp de două ore, elevii fac română, matematică, istorie sau geografie, denumite "epoci", iar dascălii îi pun pe copii inclusiv să experimenteze, pentru a explora toate părțile sale, nu doar pe cea cognitivă. Cursurile artistice și practice sunt predate în a doua parte a zilei.
În sistemul finlandez, un an de studiu pentru ciclul primar costa 14.000 de lei, iar la gimnaziu, 15.000 lei, în 2017.
În acest sistem, la o lecție participă cel mult 18 elevi, iar profesorii au libertatea de a folosi orice mijloace pentru a transmite, mai bine, informația: ora poate fi într-un mediu neconvențional (în aer liber, spre exemplu), scrierea literelor poate fi exersată în făină sau nisip, înainte de a folosi cerneală și hârtie sau elevii pot simula situații reale, pentru a lucra cu banii.
Aproximativ 2000 de lei costă, pe de altă parte, un an în sistemul Montessori, în care, tot în 2017, erau înscriși 2000 de copii.
Subiectele tale preferate sunt și la Știrile Digi FM. Ca să știi!
Subiectele tale preferate sunt și la Știrile Digi FM, la fiecare 30 de minute. Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
