Un bărbat a povestit, pe Facebook, o întâmplare petrecută la restaurantul unui centru spa din România, unde doi adolescenți au jignit angajații. Petronel Birjaru își reamintește cum și el a primit un astfel de „tratament” din partea unor adolescenți atunci când lucra în străinătate. Postarea a devenit virală.
Internautul relatează comportamentul urât al celor doi adolescenți față de angajații unui restaurant dintr-un centru spa. Totuși, Petronel nu îi consideră vinovați pe copii. „E vina părinților care nu le-au dat ăia 7 ani de acasă, e vina școlii că n-a putut să îi educe mai mult, e vina noastră pentru că nu le oferim un mediu mai bun, mai civilizat”, spune el într-un comentariu.
Iată postarea lui Petronel Birjaru:
„Doi copii de 15-16 ani, cu iPhone-uri scumpe în mâini și slipi “de firmă”, în fața tejghelei unui fast food din Therme, adresându-se unor angajați din Asia de Sud-Est care trebăluiau în bucătăria deschisă, pregătind comenzile clienților.
Băiat 1 (către un angajat care întorcea burgerii pe plită): “Hai odată, fmm dă cioară, mișcă-te că leșin de foame aici!”
Angajatul: “Sorry, can you repeat please?”
Băiat 2 (ignorând complet angajatul care aștepta să i se spună ce anume doresc): “Dă-i mă-n plm, ăștia așa-s de nație, abia se mișcă!”
Acum aproape 20 de ani, din cauza lipsurilor și a unui context de tot rahatul am fost nevoit ”să plec la muncă” in Italia. Am ajuns într-un orășel din Sicilia, în Mazaarrone, Catania, la cules de struguri. Dar prima mea slujba acolo a fost cea de grataragiu la Sărbătoarea Strugurilor, un fel de bâlci anual. Era cam a treia zi de când ajunsesem în Italia, nu înțelegeam o boabă din ce vorbeau oamenii ăia, da’ m-am gândit că pentru a întoarce cefele și cârnații pe grătar n-am nevoie de vreun master la Sorbona . În fine, eram acolo “la platane” întorcând dedicat cârnații când de nicăieri au apărut vreo patru puști pe două scutere, învârtindu-se în jurul grătarelor și urlând la mine: “Spicciati, zingaro, spicciati c’amma manciari!”
Habar nu aveam ce dracu’ ziceau, da’ din felul în care mă priveau și îmi urlau acele cuvinte mi-am dat seama că e ceva urât. Și dintr-o dată am conștientizat pe deplin condiția mea acolo: imigrant, singur printre străini, plătit să fac muncile pe care italienii nu mai voiau să le facă. Sigur, era o chestie asumată, nu-mi imaginasem niciodată că mă vor pune italienii rege, și cu toate astea m-am simțit mai neputincios și mai umilit decât fusesem vreodată în viața mea de până atunci. M-au podidit lacrimile instantaneu, voiam să sar peste grătarele alea și să îi iau de guler pe copiii ăia, să arunc cât colo șorțul ăla soios cu care mă echipase “patronul”, să-l dau dracu’ cu tot cu crevuștii lui de rahat lui și să plec!
Da’ unde era să mă duc? “Patronul” grătarului era și stăpânul casei pe care o închiriasem. Și aveam nevoie de bani, că d-aia plecasem de acasă, de sărăcie, nu de bine!
M-am făcut că nu-i mai văd, am continuat să întorc cârnații și fripturile ălea plângând, încercând să devin invizibil și explicându-le italienilor care se apropiau de grătare (în romană) că îmi curgeau lacrimile de la fum. Am îndurat și celelalte două seri “de festă”, iar la sfârșit mi-am primit cei 150 de euro pentru care “mă angajasem”. Primii bani pe care i-am câștigat “afară”.
Nu le-am zis nimic copiilor ălora, oricum nu ar fi priceput și, oricum, nu era vina lor. M-am uitat în ochii acelui băiat, i-am văzut tristețea, indignarea și neputința, m-am văzut pe mine acum aproape 20 de ani și aș fi vrut să îi spun că proștii sunt aceiași peste tot în lume, ca sunt doar niște copiii fără minte si fără educație, că munca lor e importantă și că apreciem tot ceea ce fac pentru noi, da’ îmi dăduseră lacrimile deja și tot ce am mai putut bâgui a fost (în romană) “îți mulțumesc eu în numele lor”.
M-am întors la masă pregatit să mă scuz Ralucăi pentru ochii roșii: nu plâng, e de la fumul de la grătar!”
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
