Bogdan Ciuclaru: „La Digi FM fac ceva aproape de crezul meu: radioul trebuie să îți schimbe starea de...
Când era mic, Bogdan Ciuclaru se visa fotbalist. A crescut cu generația de aur și credea că va ajunge celebru. Dar, cum spune și el, înălțimea nu l-a ajutat, chiar dacă familia l-a susținut tot timpul.
„Mai târziu, la o oră de dirigenție, am spus că vreau să fiu avocat. Diriga s-a uitat la mine și mi-a zis că eu o să fiu jurnalist, ca CTP”, își amintește amuzat Bogdan. Asta se întâmpla în clasa a VIII-a, dar ideea i s-a părut interesantă. A făcut Facultatea de Jurnalism din Târgoviște și s-a angajat la un ziar local din Dâmbovița unde a învățat regulile de aur în jurnalismul făcut practic și pe teren. ”Acolo am învățat despre obiectivitate, să faci un pas în spate mereu și despre reponsabilitate. Periodic, eram responsabil de corecturi - trebuia să citesc tot ziarul și să nu îl las să plece la tipografie cu vreo greșeală, sau responsabil de imaginea zilei - trebuia să mă duc pe teren, cu aparatul foto, să găsesc o imagine relevantă care să apară pe prima pagină”, povestește colegul nostru.
„La un moment dat, îmi amintesc că am mutat emisia sus pe bloc”
În 2002, Bogdan Ciuclaru s-a angajat în radio, în Târgoviște. A încercat să învețe cât mai multe, tipic unui tânăr aflat la începutul carierei. „Am făcut teren, am și moderat. Dar, în glumă firește, se poate spune că de când eram elev mă pregăteam pentru radio. și Sunam noaptea la emisiuni și spuneam bancuri. În primii ani eram atât de îndrăgostit de radio încât dormeam acolo. Era un radio făcut în apartamente de bloc, toate pe un etaj. Și la un moment dat îmi amintesc că am mutat emisia sus pe bloc”, spune Bogdan.
Pasul firesc în cariera sa a fost să se mute în București, la un post de radio național. „În domeniul acela nu stă nimeni să te învețe cu adevarat. Stai și te uiți la ceilalți și ajungi uneori să îi copiezi până îți conturezi propria personalitate”, explică el.
În același timp, rețelele de socializare s-au dezvoltat tot mai mult, iar acest lucru i-a dat colegului nostru ocazia să cunoască mai bine publicul și relația dintre omul de radio și ascultători. „La radio ai publicul mult mai aproape. Uneori am senzația că știu cu cine vorbesc, pentru că îi simt acolo cu mine. Oamenii care ne ascultă sunt exact ca noi. La Digi FM fac ceva aproape de crezul meu: radioul trebuie să îți schimbe starea de spirit. Iar eu sunt glumețul și la radio, dar și în afara lui. Nu joc un rol și mă simt foarte bine așa”, spune Bogdan Ciuclaru.
Colegul nostru face dezvăluiri și spune că se înțelege atât de bine cu colegii săi de la matinal încât au ajuns să se și tachineze. „Asta e un semn de sănătate într-un grup. Dacă se tachinează și nu se supără, înseamnă că oamenii se cunosc atât de bine și se acceptă. În fiecare dimineață vin cu drag la radio”, spune el.
„Tot ce se întâmplă în viața de zi cu zi poate fi subiect de discuție la radio”
Dar atunci când nu e la radio, el își petrece foarte mult timp cu copilul său. A realizat că băiatul său stătea mai mult cu alte persoane decât cu părinții care erau la serviciu. De aceea, tot timpul său liber îi este dedicat familiei, care este o prioritate, dar și o sursă continuă de inspirație: „Tot ce se întâmplă în viața de zi cu zi poate fi subiect de discuție la radio. Așa cum spuneam, ascultătorii sunt oameni, la fel ca noi”, explică Bogdan.
Iar timpul liber al glumețului Bogdan Ciuclaru este ocupat de familie și călătorit cu familia. Își dorește să colinde lumea și să descopere locuri, culturi, oameni și experiențe în fiecare călătorie.
Visul de a ajunge în Statele Unite este pe lista sa și abia așteaptă să devină realitate. Printre planurile sale de viitor se mai numără și ajutorul pe care doreste sa-l ofere tinerilor care sunt jurnaliști la început și vor să facă radio. Parcursul poate fi dificil, de aceea este deschis să îi ajute. Iar pentru că are mereu glumele la el, se gândește să scrie și un produs de comedie. Dar peste toate, dorința cea mai mare este ca Digi FM să fie cât mai ascultat și să facă diminețile mult mai frumoase cât mai multor români.
