02.05.1989 – Ungaria taie sârma ghimpată de la granița cu Austria
Sărbătorile legale nu erau multe în România comunistă, partea bună era că nu veneau niciodată singure. Anul începea cu două zile libere, apoi sărbătoarea de 1 Mai continua a doua zi, de ziua tineretului, iar celebrul 23 august era urmat de o altă zi liberă, că doar insurecția armată din 1944 nu s-a terminat într-o zi.
Anul 1989 le-a adus românilor un 1 Mai cât un weekend prelungit din zilele noastre. 30 aprilie a fost duminică, 1 Mai s-a sărbătorit luni, iar marți a fost rândul tinerilor să se distreze la munte și la mare.
Un pic mai la vest, la vecinii maghiari, a doua zi a lunii mai a fost una lucrătoare. Una care a rămas în istorie, de altfel. Trupele maghiare, înarmate cu foarfece, distrugeau gardul de sârmă ghimpată și sistemul electric de avertizare dispuse pe 354 de kilometri, cât măsura granița dintre Ungaria și Austria.
Ungaria comunistă a pus acest gard în 1949, pentru a-și împiedica cetățenii să fugă în Vest. Mai mult, până în 1965, dincolo de gard, amplasat cu 2 kilometri înainte de granița cu Austria, era un câmp minat. După distrugerea acestui câmp, maghiarii au montat un alt gard, de această dată electrificat, prin care treceau 16 volți. Comuniștii vecini nu intenționau să-și omoare oamenii, voiau doar să-i sperie.
Două au fost motivele pentru care acest gard a fost distrus. După trei decenii trebuia înlocuit cu unul mai bun, din material inoxidabil. Acest material trebuia cumpărat din Vest, dar valuta era folosită de comuniști pentru altceva. Și, mult mai important, cu un an înainte, maghiarii au primit permisiunea de a călători fără restricții dincolo de granițele țării. Cine să mai fugă?
Știrea distrugerii gardului i-a înfuriat pe șefii celorlalte state comuniste, cetățenii lor puteau ajunge destul de ușor în Ungaria și de acolo, fără îngrădiri, în Vest. Cinci luni mai târziu, o româncă celebră în lumea întreagă va profita de această facilitate.
