12.04.1989 – România achită integral datoria externă
Anunțul achitării integrale a datoriei externe a României a fost făcut de Nicolae Ceaușescu de la pupitrul Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român, pe 12 aprilie 1989. Se întâmpla cu doar câteva zile înainte ca românii să se așeze la masa de Paște, ultimul Paște în comunism, ultimul Paște pentru care se pierdeau ore întregi la cozi sau se puneau în funcțiune relațiile din comerțul socialist.
21 de miliarde de dolari, din care 7 miliarde doar dobândă, a plătit România în anii ‘80. A plătit România, nu Ceaușescu. Dictatorul și-a înfometat poporul, privându-l de energie electrică și termică, ba chiar și de produse de strictă necesitate precum săpun, pastă de dinți sau detergent.
De ce s-a înhămat Ceaușescu la un asemenea efort? Alte țări prietene precum Ungaria și Bulgaria prelungeau termenele de plată, făceau noi înțelegeri cu creditorii, ba chiar îi convingeau pe aceștia să mai șteargă de datorii.
În 1981, România nu a putut să achite o rată din datorie, rată care ajunsese la scadență, iar situația l-a scos din minți pe geniul Carpaților. Imediat, acesta a decis interzicerea importurilor de orice fel, ba, mai mult, a decretat că tot ce se produce în România este de vânzare. Produse alimentare, mobilă, automobile, oțel, produse petrochimice, toate plecau la export, chiar și la prețuri de dumping.
În foamea de valută forte, dictatorul nu s-a limitat doar la produse, a vândut și oameni. Aproape 100.000 de evrei născuți în România au ajuns în Israel, sumele plătite pentru fiecare dintre aceștia variind între 2.000 și 50.000 de dolari. Când afacerea cu Israelul a ajuns la sfârșit, Ceaușescu a început să vândă etnici germani. Germania Federală plătea bine și ar fi plătit, poate, până la ultimul etnic german din România dacă n-ar fi venit decembrie ‘89.
