04.04.1989 – Primele reforme din Polonia
La finalul anului 1981, șeful statului polonez, generalul Wojciech Jarujelski, proclama legea marțială, considerând că țara era amenințată de o lovitură de stat. Cine ar fi pregătit această lovitură de stat? Mai marii sindicatului liber Solidaritatea, fondat de un electrician, Lech Walesa, la șantierul naval din Gdansk.
Șapte ani mai târziu, după multe greve muncitorești, zeci de arestări abuzive și aproape 100 de morți, Jarujelski și Walesa se așezau la masa negocierilor pentru a dezamorsa situația din Polonia. Două luni au durat discuțiile la Masa Rotundă, șeful statului sperând să-i facă pe sindicaliști să intre în structurile de conducere, fără ca acest fapt să micșoreze puterea de decizie a Partidului Unit al Muncitorilor din Polonia.
Pe 4 aprilie 1989, sindicalistul Walesa și generalul Jarujelski semnau Acordul Mesei Rotunde în care erau trecute câteva măsuri cu adevărat revoluționare pentru un stat comunist: sindicatele libere, neafiliate partidului conducător, intrau în legalitate, apărea funcția de președinte al statului, Polonia fiind condusă, până atunci, de prim-secretarul Partidului Unit al Muncitorilor, iar Parlamentul Polonez devenea bicameral.
Mai mult, în acord era trecută și o dată la care urmau să aibă loc alegeri libere. De fapt, aproape libere. Pentru cele 100 de locuri ale Senatului, noul for legislativ, puteau candida toate formațiunile politice, în timp ce la Sejm, Camera Deputaților, 65% dintre mandate erau garantate partidului conducător, celelalte partide concurând pentru restul de 35 de procente.
Chiar si cu aceste piedici, două luni mai târziu, Solidaritatea, sindicatul transformat în partid, avea să obțină un rezultat răsunător. Răsunător pentru Walesa, îngrijorător pentru comuniștii lui Jarujelski, obișnuiți cu puterea absolută patru decenii la rând.
