Scrisoarea lăsată în urmă de un fost junior de la AC Milan, care a decis să își pună capăt zilelor
Seid Visin, fost junior la AC Milan, s-a sinucis cu două luni înainte să împlinească 21 de ani. Născut în Etiopia, Visin a jucat la echipa de juniori a clubului AC Milan, unde a fost coleg cu Gianluigi Donnarumma. Seid Visin a renunțat la carieră în sezonul 2016-2017, alegând să joace fotbal în sală, fiind legitimat la Atletico Vitalica, o echipă din a patra divizie.
Ziarul la Repubblica, citat de gsp.ro, notează că fostul fotbalist, care era adoptat de o familie de italieni, a decis să-și pună capăt zilelor. El a lăsat o scrisoare în urma lui, în care a povestit prin ce probleme a trecut din cauza rasismului, acesta fiind motivul pentru care a decis să se sinucidă.
Oriunde aș merge, oriunde aș fi, simt pe umerii mei o greutate ca a unui bolovan. Simt greutatea privirilor sceptice, dezgustate, temătoare și pline de prejudecăți ale oamenilor.
Nu sunt un imigrant, am fost adoptat când eram copil. Înainte să crească numărul imigranților simțeam, cu puțină aroganță, că oamenii mă iubeau. Oriunde eram, oriunde mergeam, toată lumea se uita la mine cu bucurie, iubire și curiozitate. Acum, se pare că totul este întors pe dos. Mi se pare că a venit iarna, fără avertizare, într-o zi senină de primăvară.
.Acum câteva luni mi-am găsit un loc de muncă, pe care l-am părăsit pentru că mulți oameni, în mare parte vârstnici, au refuzat să fie serviți de mine, de parcă nu mă simțeam deja inconfortabil. Ceva s-a schimbat la mine, parcă mi s-ar fi creat anumite automatisme în cap. Parcă mi-ar fi rușine că sunt negru, parcă îmi era teamă să nu fiu confundat cu un imigrant, parcă aș fi vrut să demonstrez oamenilor care nu mă cunoșteau că sunt ca ei, că sunt italian, că sunt alb.
Când eram cu prietenii mei, mă puneau să fac glume proaste despre negri și despre imigranți. Am spus de față cu negri că nu sunt rasist, ca și cum aș sublinia că nu sunt unul dintre ei. Singurul lucru care domina era frica, frica de ura pe care am văzut-o în ochii oamenilor față de imigranți, frica de disprețul pe care l-am simțit în vorbele oamenilor.
Cu aceste cuvinte crude, amare, triste și dramatice nu vreau să cerșesc milă, ci doar să-mi reamintesc că stresul și suferința pe care le trăiesc sunt doar o picătură de apă în comparație cu oceanul de suferință pe care o simt acei oameni cu demnitate, care preferă să moară decât să ducă o viață în mizerie și iad.
- Seid Visin
Subiectele tale preferate sunt și la Știrile Digi FM, la fiecare 30 de minute. Ca să știi!
Data: 06.06.2021
