Adormirea Maicii Domnului și ridicarea cu trupul la cer reprezintă ultima taină din lucrarea mântuirii oamenilor. După Învierea lui Hristos, Înălțarea Sa la ceruri și Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos, notează Agerpres.
Anii trăiți pe pământ de Născătoarea de Dumnezeu nu se cunosc cu exactitate, datorită prigonirilor dezlănțuite împotriva creștinilor: „pentru că în acele vremi se afla prigonire cumplită asupra Bisericii, și nu era vreme de scrierea cărților cu de-amănuntul, de numărarea anilor și de faptele bisericești; pentru că atunci credința lui Hristos nu se răspândea prin scripturi, ci prin propovăduire cu gura și cu nevoințe mucenicești. Deși atunci erau scriitori de cărți, aceia în scurtă vreme se sfârșeau mucenicește și cărțile lor se ardeau de către păgânii prigonitori” (Viețile Sfinților).
Potrivit Tradiției Bisericii, Maica Domnului a trăit multă vreme după înălțarea la cer a Fiului său și a Domnului nostru Iisus Hristos.
Apropiindu-se de adormirea sa, cu trei zile înainte, Născătoarea de Dumnezeu a fost înștiințată de Sfântul Arhanghel Gavriil că va trece din lumea aceasta la viața veșnică; a primit vestea cu multă bucurie, căci mergea la Fiul ei și se alătura tuturor puterilor cerești și sufletelor drepților. Vestindu-i Arhanghelul Gavriil ceasul morții, i-a spus să nu se tulbure de aceasta, căci va fi o adormire, nu o moarte, adică fără durerile morții, de unde și denumirea sărbătorii.
„Din această lume moartea cea trupească nu va stăpâni peste dânsa, precum n-a stăpânit nici cea sufletească; semnul ei de dănțuire asupra morții, va fi acesta: printr-un somn de puțină moarte adormind, dintr-acela degrabă se va deștepta ca dintr-un somn și, scuturând de la ochi stricăciunea mormântului ca pe o dormitare de somn, va vedea viața cea fără de moarte și slava, în lumina feței Domnului, întru care, dănțuind, cu glas de bucurie va trece în veacul acesta” (Viețile Sfinților).
Mare și negrăită bucurie i-a adus Maicii Domnului vestea mutării sale la ceruri, „pentru că ce putea să-i fie ei mai de bucurie și mai dulce, decât ca să petreacă în ceruri, cu Fiul și Dumnezeul său și să se îndulcească totdeauna de vederea feței lui celei preaiubite?”. Iar pentru lumea toată, după moartea ei, va putea cu mai multă înlesnire să se roage și să milostivească bunătatea Lui, stând mai aproape și înaintea scaunului lui Dumnezeu, privind față către față pe Fiul și Dumnezeul Său și vorbind gură către gură.
În zilele care au urmat înștiințării Maicii Domnului despre adormirea sa, au fost aduși la Ierusalim prin puterea lui Dumnezeu și Sfinții Apostolii, care erau răspândiți în lume pentru a propovădui Evanghelia la toate neamurile, iar Sfânta Fecioară i-a înștiințat asupra a ceea ce avea să urmeze.
După ce și-a luat rămas bun de la toți cei de față, spune Sfântul Ioan Damaschin, a urmat momentul în care Domnul Însuși S-a coborât spre a primi în mâinile Sale sufletul ei cel sfânt. Apostolii au luat apoi patul mortuar cu trupul Maicii Domnului, purtându-l spre mormânt. Cortegiul s-a îndreptat spre Ghetsimani unde Sfânta Fecioară a dorit să fie înmormântată. Satul Ghetsimani de lângă Muntele Eleon se afla în apropierea cetății Ierusalimului, acolo, în valea lui Iosafat, era mormântul sfinților și drepților ei părinți, Ioachim și Ana.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
