Racheta Space Launch System a misiunii Artemis II, cu o înălţime de 98 de metri, echipată cu capsula Orion unde se află astronauţii, a fost lansată miercuri la ora locală 18:35 (joi, 1:35, ora României), de la baza Cape Canaveral din Florida. La puţin timp după, comunicaţiile dintre cei patru membri ai echipajului de la bordul capsulei Orion şi centrul de control al NASA au fost întrerupte temporar, transmite DPA.
Echipajul putea auzi vocile echipei de control a misiunii, dar aceştia nu-i puteau auzi pe astronauţi, conform declaraţiilor făcute de administratorul NASA, Jared Isaacman, într-o conferinţă de presă, transmite Agerpres.
"Comunicaţiile cu echipajul au fost restaurate. Lucrăm pentru rezolvarea acestei chestiuni şi vă vom ţine la curent", a spus Isaacman.
Această misiune marchează prima dată în mai bine de o jumătate de secol când oamenii pornesc spre mediul selenar.
Misiunea Artemis 2, cu o durată de 10 zile, îi transportă pe astronauţii americani Christina Koch, Victor Glover şi Reid Wiseman, împreună cu astronautul canadian Jeremy Hansen, într-un zbor în jurul Lunii.
Lansarea fusese anterior amânată de mai multe ori din cauza unor probleme tehnice.
Artemis 2: Etapele misiunii în jurul Lunii
După ani de întârzieri, misiunea Artemis 2 a NASA a fost pregătită pentru lansarea din noaptea de miercuri spre joi, pentru a duce echipaj uman în mediul selenar pentru prima oară de la misiunea Apollo 17 din 1972 şi reprezentând un pas important al programului Artemis care are drept obiectiv prezenţa umană permanentă la suprafaţa Lunii, potrivit Live Science care a publicat principalele 12 etape ale misiunii Artemis 2.
Echipajul misiunii Artemis 2 este format din comandantul misiunii Reid Wiseman, pilotul Victor Glover şi specialiştii Christina Koch şi Jeremy Hansen.
Misiunea Artemis 2 poate fi împărţită în 12 etape importante:
1. Lansarea şi separarea de racheta SLS
Secvenţa oficială de lansare a misiunii Artemis 2 a început cu aproximativ 49 de ore înainte de desprinderea de pe rampa 39B a Centrului Spaţial Kennedy, din momentul în care tehnicienii de control a misiunii au sosit la faţa locului pentru a derula o multitudine de verificări tehnice şi de siguranţă, conform NASA.
Lucrurile devin cu adevărat interesante cu aproximativ trei ore înainte de lansare, când astronauţii sunt legaţi în centurile de siguranţă şi închişi în capsula spaţială Orion, în vârful rachetei SLS, înaltă de 98 de metri şi alimentată cu peste 2,65 milioane de litri de combustibil criogenic. Apoi, cele patru motoare principale ale rachetei sunt aprinse cu şapte secunde înainte de lansare.
Durează aproximativ 6,5 secunde pentru ca racheta gigantică să depăşească turnul de lansare după ce cele două motoare cu combustibil solid se aprind la decolare (cunoscută şi sub numele de T-0). De acolo, echipajul se ridică rapid spre cer, fiecare membru experimentând o forţă de până la 4 G în timp ce luptă pentru a scăpa de gravitaţia planetei noastre. Se aşteaptă ca aceştia să depăşească bariera sunetului după 56 de secunde de zbor vertical (T+0:56).
Puţin peste un minut mai târziu (T+2:08), la o altitudine de aproximativ 48 de kilometri, motoarele goale ale rachetei sunt ejectate. Alte câteva componente neesenţiale, inclusiv sistemul de întrerupere a lansării, sunt, de asemenea, aruncate. Acest lucru reduce greutatea totală a navei spaţiale şi permite motoarelor principale ale rachetei să o propulseze pe restul drumului. Componentele ejectate vor cădea probabil înapoi pe Pământ undeva în Oceanul Atlantic.
2. Întreruperea motorului principal
Aproximativ 6 minute mai târziu (T+8:06), motoarele principale ale rachetei rămân şi ele fără combustibil. Acestea se desprind la rândul lor şi vor arde la reintrarea în atmosferă sau se vor prăbuşi în Oceanul Pacific.
Din acel moment, astronauţii şi ceea ce a mai rămas din rachetă vor fi intrat pe o orbită rapidă şi extrem de eliptică, cu un apogeu, sau cea mai mare altitudine, de 2.250 km - de peste cinci ori mai departe de Pământ decât Staţia Spaţială Internaţională.
Echipajul înconjoară Pământul rapid şi neuniform în următoarele 40 de minute, în timp ce specialiştii misiunii Koch şi Hansen îşi desfac curelele de pe scaune şi îndeplinesc o serie de sarcini, inclusiv instalarea toaletei, a dozatorului de apă şi a altor echipamente de bază. În acest moment, panourile solare ale navei spaţiale se vor desfăşura pentru a ajuta la alimentarea sistemelor de la bord.
3. Manevra de ridicare a perigeului
Odată ce Koch şi Hansen şi-au finalizat sarcinile (în jurul T+49), îşi vor pune din nou centurile pentru prima manevră orbitală, care va ridica perigeul navei spaţiale, sau cea mai mică altitudine, pentru a se potrivi cu apogeul acesteia. Dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, nava spaţială ar începe să cadă înapoi spre Pământ.
Această primă aprindere a motoarelor de manevră sau "ardere" va fi efectuată folosind a doua treaptă a rachetei, denumită Etapa Intermediară de Propulsie Criogenică (ICPS), şi va dura un minut sau două. Wiseman şi Glover vor monitoriza arderea aşa cum au făcut-o în timpul lansării, dar toate manevrele majore vor fi complet automatizate.
Odată ce această etapă este finalizată, nava spaţială se va afla pe o orbită relativ stabilă în jurul Pământului, ceea ce va permite echipei să ia o scurtă pauză înainte de a încerca să facă următorii paşi departe de planeta noastră.
4. Aprinderea motoarelor la creşterea apogeului
Aproximativ o oră mai târziu (T+1:47:57), nava spaţială efectuează o a doua ardere, mai lungă, cu ICPS pentru a-şi ridica semnificativ orbita. Această ardere automată durează aproximativ 15 minute. Odată ce această etapă este finalizată, echipajul este blocat pe o "orbită terestră înaltă" cu un apogeu de 70.000 km. La această altitudine maximă, le va lua aproximativ 23,5 ore să orbiteze planeta. Această orbită este, de asemenea, locul unde Orion va desfăşura în cele din urmă patru sateliţi mici de cercetare, numiţi cubesats, aparţinând Argentinei, Coreei de Sud, Germaniei şi Arabiei Saudite, potrivit unui comunicat al NASA.
În acest moment, astronauţii se vor pregăti să efectueze paşii finali necesari pentru destinaţia lor selenară.
5. Separarea celei de-a doua trepte şi "operaţiunile de proximitate"
După a doua ardere, ICPS va fi în mare parte epuizat şi se va separa de restul vehiculului spaţial dar nu va merge foarte departe.
În acest moment (T+3:24:15), Glover va prelua controlul capsulei Orion, botezată "Ingenuity" de către echipajul Artemis 2, şi va începe operaţiunile de proximitate, sau "prox ops". În timpul acestei faze, care va dura puţin peste o oră, Glover va folosi un joystick pentru a efectua diverse teste de zbor spaţial în jurul ICPS, folosind motorul uzat ca ţintă indirectă în jurul căreia nava trebuie să manevreze, conform unui videoclip NASA.
Acesta este un pas important deoarece nava spaţială Orion nu a mai fost pilotată niciodată de oameni în spaţiu şi trebuie testată corespunzător pentru misiuni viitoare, cum ar fi Artemis 3 şi Artemis 4. Odată ce operaţiunile proximale sunt finalizate, ICPS va efectua o ardere finală care o va trimite înapoi pe Pământ fie pentru a se arde la reintrare, fie pentru a se prăbuşi în ocean, conform NASA.
Din acest moment astronauţii vor face exerciţii şi vor lua prima masă în spaţiu, înainte de a dormi aproximativ patru ore, potrivit Ars Technica. Apoi vor fi treziţi pentru a supraveghea o serie de arderi de corecţie a traiectoriei, pentru a se asigura că rămân pe o orbită stabilă, înainte de a se întoarce la culcare pentru încă aproximativ patru ore. Când se vor trezi din nou, vor afla dacă pot continua misiunea sau dacă trebuie să se întoarcă pe Pământ.
6. Injecţia translunară
Odată ce echipa primeşte undă verde pentru a continua, următorul pas, numit injecţie translunară, va fi pornirea motoarelor principale ale Modulului European de Serviciu (European Service Module) - un sistem de propulsie dezvoltat de Agenţia Spaţială Europeană şi ataşat la Ingenuity. Acest modul ajută, de asemenea, la furnizarea altor sisteme vitale, cum ar fi aerul, apa şi încălzirea, şi deţine panourile solare care alimentează capsula Orion.
Această ardere finală va începe la aproximativ 25,5 ore de la începutul misiunii, când nava spaţială atinge perigeul, cel mai jos punct al orbitei sale de mare altitudine. La perigeu, gravitaţia Pământului va da capsulei impulsul final de care are nevoie pentru a ieşi complet de pe orbita planetei noastre. Dacă echipajul nu este gata să continue, poate aştepta încă 23,5 ore pentru o a doua şansă de a efectua manevra.
Odată ce manevra se va termina, astronauţii vor fi blocaţi în "traiectoria de întoarcere liberă" finală, în care vor naviga în jurul Lunii şi înapoi pe Pământ fără alte manevre majore. Aceasta va fi prima dată când astronauţii vor finaliza acest tip de traiectorie de la misiunea Apollo 13 din 1970, când astronauţii au fost forţaţi să abandoneze o aselenizare în urma unei explozii la bordul capsulei lor spaţiale.
7. Zborul către Lună
În următoarele patru zile, astronauţii se vor deplasa spre Lună. Este posibil să fie nevoiţi să efectueze câteva manevre care să modifice subtil traiectoria, dar, în cea mai mare parte, vor fi doar pasageri ai acestei călătorii. Ei vor mânca, vor dormi şi vor efectua o serie de exerciţii, inclusiv resuscitare cardiopulmonară cu gravitaţie zero şi o "demonstraţie rapidă de îmbrăcare şi presurizare a costumelor spaţiale", potrivit NASA. De asemenea, probabil vor realiza interviuri media din capsulă, în drum spre Lună.
Toată această muncă se va desfăşura în spaţiile confortabile ale Ingenuity, care are un volum interior de aproximativ 9,3 metri cubi - aproximativ aceeaşi dimensiune ca două microbuzuri.
8. Survolul selenar
Echipajul Artemis 2 va ajunge în sfârşit în mediul selenar în jurul începutului celei de-a şasea zile a misiunii şi va rămâne în acest mediu pentru doar câteva ore.
Timp de 30 până la 50 de minute astronauţii vor pierde comunicarea radio cu Pământul în timp ce capsula Orion trece prin spatele emisferei vizibile a Lunii. În acest timp, capsula Orion va atinge o distanţă maximă de 400.000 km faţă de Pământ, cea mai îndepărtată distanţă la care oamenii s-au aventurat vreodată de planeta noastră - doborând recordul stabilit de astronauţii Apollo 13.
Una dintre sarcinile cheie pe care echipa le va îndeplini în timpul survolului este testarea sistemului de comunicaţii optice Orion Artemis 2, care foloseşte lasere pentru a trimite şi primi mesaje de pe Pământ şi va servi drept bază pentru viitoarele relee de comunicaţii la baza selenară planificată de NASA.
De asemenea, vor fotografia imagini ale feţei îndepărtate a Lunii. Pentru astronauţii misiunii Artemis 2, Luna va apărea probabil de aproximativ aceeaşi dimensiune ca o minge de baschet în afara ferestrelor capsulei, potrivit NASA.
9. Călătoria de întoarcere pe Pământ
După finalizarea survolului selenar, astronauţii se vor întoarce pe Pământ, etapă ce va dura aproximativ acelaşi timp ca şi drumul dus şi va fi petrecută în mare parte făcând aceleaşi lucruri.
Totuşi, a şaptea zi de zbor "va fi în principal dedicată timpului liber pentru echipaj", conform fişei informative NASA.
Pe parcursul misiunii, echipajul va efectua o serie de experimente pe ei înşişi pentru a testa modul în care misiunea le afectează aspecte precum calitatea somnului şi nivelul de stres şi îşi vor monitoriza sângele, urina şi saliva. Echipa transportă, de asemenea, "miniavatare" ale lor - probe de sânge cultivate pentru a simula măduva osoasă pe dispozitive organ-on-a-chip - care vor testa modul în care radiaţiile şi microgravitaţia afectează sănătatea umană la nivel celular, a relatat anterior Space.com.
10. Separarea modulului echipajului
Pe măsură ce astronauţii se apropie de atmosfera Pământului, capsula Orion, care serveşte şi ca modul de reintrare în atmosferă a echipajului, se va separa de Modulul European de Serviciu cu aproximativ 20 de minute înainte de reintrare.
Această separare va fi urmată de o ardere finală a motoarelor care creşte uşor altitudinea Ingenuity, încetinind capsula şi oferind unghiul optim de reintrare care va reduce presiunea imensă asupra navei spaţiale.
Modulul European de Serviciu va reintra în atmosferă cu puţin timp înainte de Ingenuity şi probabil se va dezintegra complet din cauza vitezei sale mari, conform NASA.
11. Reintrarea în atmosfera terestră
Viteza estimată de reintrare pentru Orion Ingenuity este de puţin peste 40.000 km/h, ceea ce va reprezenta un record pentru o reintrare cu echipaj uman şi cea mai rapidă viteză cu care au călătorit vreodată oamenii.
La această viteză, exteriorul capsulei ar putea atinge temperaturi de până la 1.650 grade Celsius. Unii experţi s-au întrebat dacă scuturile termice ale lui Orion pot rezista la această intensitate, dar NASA este încrezătoare că nu va fi o problemă.
Întregul proces de reintrare va dura aproximativ 10 minute, iar echipajul va fi în afara contactului radio timp de câteva minute în timpul momentului crucial al reintrării, când capsula este înghiţită de plasmă superfierbinte.
12. Amerizarea
Odată ce capsula a reintrat în atmosferă, aceasta va cădea liber spre suprafaţa Pământului. La altitudinea de 7.600 m, două paraşute de frânare - fiecare cu un diametru de 7 m - se vor desfăşura şi vor încetini capsula până la aproximativ 494 km/h. Apoi, la aproximativ 2.900 m, cele trei paraşute principale ale capsulei, cu o lăţime de 35 m, vor fi desfăşurate, încetinind capsula la doar 27 km/h pentru o amerizare în siguranţă undeva în Oceanul Pacific, potrivit NASA.
Capsula poate ameriza în poziţie verticală, pe o parte sau cu susul în jos. Cu toate acestea, cinci airbag-uri mari se vor umfla rapid în jurul părţii superioare a capsulei, asigurându-se că aceasta va ajunge şi rămâne la suprafaţa apei. Astronauţii vor aştepta apoi să fie recuperaţi de Marina SUA, încheind astfel misiunea Artemis 2.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
