Cel mai mare acord comercial din istoria Europei a fost în sfârşit aprobat vineri, după 25 de ani de negocieri. Acordul, care aşteaptă aprobarea Parlamentului European, va elimina peste 90 % din tarifele aplicate exporturilor UE. POLITICO analizează „cine desface sticla de Malbec şi cine plânge în paharul de Bordeaux”.
Țările UE au susţinut în cele din urmă acordul cu blocul Mercosur, deschizând calea către crearea unei zone de liber-schimb care deserveşte peste 700 de milioane de oameni din Europa şi America Latină.
Acordul, care aşteaptă aprobarea Parlamentului European, va elimina peste 90% din tarifele aplicate exporturilor UE. Consumatorii europeni vor putea savura carne de vită hrănită cu iarbă din pampasul argentinian, iar şoferii brazilieni vor beneficia de reducerea taxelor de import pentru motoarele germane.
În ceea ce priveşte impactul economic al acordului, acesta păleşte în comparaţie cu bătăliile epice purtate în jurul său: Comisia Europeană estimează că va aduce un plus de 77,6 miliarde de euro (sau 0,05%) economiei UE până în 2040.
Ca în orice acord, există câştigători şi perdanţi, arată POLITICO, citat de News.ro.
Cine câștigă
Giorgia Meloni
Prim-ministrul Italiei a reuşit din nou. Giorgia Meloni a văzut în ce direcţie bătea vântul politic şi a obţinut cu abilitate concesii de ultim moment pentru fermierii italieni, după ce a ameninţat că va susţine opoziţia franceză faţă de acord.
Rezultatul final? În schimbul sprijinului său, Roma a reuşit să obţină garanţii pentru piaţa agricolă şi promisiuni de finanţare nouă pentru agricultură din partea Comisiei Europene – victorii pe care guvernul le poate trâmbiţa în faţa alegătorilor din ţară. De asemenea, înseamnă că Meloni a ales din nou tabăra câştigătoare, prezentându-se ca un jucător de echipă, în ciuda întârzierii de ultim moment. Per total, încă un laur în coroana Romei.
Industria auto germană
Das Auto nu a avut prea multe motive de bucurie în ultima vreme, dar Mercosur oferă în sfârşit un motiv de sărbătoare. Renumitul sector auto german va avea acces mai uşor la consumatorii din America Latină. Tarifele mai mici înseamnă, în condiţii egale, vânzări mai mari şi o creştere a profitului pentru companii precum Volkswagen şi BMW.
Există însă câteva probleme. Tarifele, care în prezent sunt de 35%, nu vor scădea dintr-odată. La cererea Braziliei, care are propria industrie auto, eliminarea barierelor comerciale va fi eşalonată. Vehiculele electrice vor beneficia de un tratament preferenţial, un domeniu în care Europa a rămas în urmă.
Ursula von der Leyen
Mercosur este un triumf dulce-amar pentru preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. De când a semnat acordul cu liderii Mercosur în urmă cu mai bine de un an, echipa sa a făcut tot posibilul pentru a satisface cerinţele scepticilor şi pentru a obţine majoritatea calificată atât de importantă, care s-a materializat în cele din urmă vineri. Săptămâna viitoare se aşteaptă o victorie, când şefa de la Berlaymont va călători în Paraguay pentru a semna acordul.
Pe scena internaţională, acest acord contribuie, de asemenea, la îmbunătăţirea imaginii Bruxelles-ului într-un moment în care blocul pare un dinozaur greoi, constant depăşit de SUA şi China. Un acord comercial la scară largă arată că ordinea internaţională bazată pe reguli, atât de preţuită de UE, este încă vie, chiar dacă SUA a răpit un lider sud-american şi l-a pus în lanţuri.
Dar acordul a avut un cost foarte mare. Von der Leyen a trebuit să promită fermierilor din UE subvenţii în valoare de 45 de miliarde de euro pentru a-i convinge, renunţând la eforturile de a reduce sprijinul agricol din bugetul UE şi de a investi mai mult în inovare şi creştere.
Agricultorii europeni
Vorbind despre agricultori şi judecând după titlurile din presă, ai putea fi iertat dacă ai crede că Mercosur este un dezastru total. Cu siguranţă, nenumăratele tone de produse sud-americane vândute la preţuri foarte mici sunt pe cale să-i alunge de pe pământurile lor pe agricultorii francezi sau polonezi care muncesc din greu, nu-i aşa?
Realitatea este puţin mai complicată. Acordul prevede cote stricte pentru categorii care variază de la carne de vită la carne de pasăre. În practică, fermierii latino-americani vor fi limitaţi la exportul a câtorva piepturi de pui pe an pentru fiecare persoană din Europa. În acelaşi timp, acordul recunoaşte protecţii speciale pentru producătorii europeni de produse speciale, cum ar fi parmezanul italian sau vinul francez, care vor beneficia de extinderea pieţei. Cam atât cu agri-apocalipsa.
Apoi, mai este şi problema subvenţiilor de 45 de miliarde de euro care ajung în buzunarele fermierilor, şi este greu să nu concluzionăm că, în ciuda tuturor protestelor cu tractoare şi bătăilor cu gunoi de grajd din centrul Bruxelles-ului, acordul nu miroase chiar atât de rău până la urmă.
Cine pierde
Emmanuel Macron
Niciun politician de rang înalt nu s-a opus mai ferm acordului comercial decât preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, care, sub o presiune politică internă enormă, s-a împotrivit în mod constant acordului. Nu este de mirare, aşadar, că Franţa s-a alăturat Poloniei, Austriei, Irlandei şi Ungariei pentru a vota fără succes împotriva Mercosur.
Fostul bancher de investiţii poate că este un capitalist adept al liberului-schimb în sufletul său, dar ştie bine că, pe plan intern, acordul este văzut ca o lovitură în spate pentru agricultorii galici care suferă de mult timp. Macron, care consumă prim-miniştrii într-un ritm rezervat anterior cazurilor politice disperate, cum ar fi Italia, a avut foarte puţine victorii în ultima perioadă. Torpilarea acordului de liber-schimb, sau cel puţin amânarea lui, ar fi fost dovada că preşedintele francez, aflat în declin, mai are încă o anumită influenţă pe scena europeană.
Macron a făcut o încercare curajoasă de a-şi mobiliza trupele pentru un contraatac de ultim moment şi, la un moment dat, părea că are şanse bune să pună beţe în roate după ce a curtat-o pe Meloni din Italia. Totul s-a dus de râpă. După această ultimă înfrângere, ne putem aştepta la şi mai multe critici la adresa preşedintelui francez în mass-media naţională, pe măsură ce Macron continuă să cadă încet de pe culmile olimpice ale Palatului Élysée.
Donald Trump
La câteva zile după misiunea SUA de a-l captura pe omul forte al Venezuelei, Nicolás Maduro, şi de a-l judeca la New York, acordul Mercosur arată în sfârşit că Europa nu duce lipsă de putere soft pentru a colabora constructiv cu parteneri care împărtăşesc aceeaşi viziune – dacă are într-adevăr inteligenţa necesară pentru a o folosi în mod inteligent.
Orice acord comercial ar trebui să fie considerat o propunere avantajoasă pentru ambele părţi, iar acesta nu este modul în care funcţionează preşedintele american Donald Trump şi arta sa de şantaj geopolitic.
Acesta are, de asemenea, avantajul incidental de a-i întări pe adversarii săi - inclusiv pe preşedintele brazilian şi şeful Mercosur, Luiz Inácio Lula da Silva - care au dat dovadă de o răbdare extraordinară în timp ce aşteptau ca UE să se organizeze (şi a cultivat o prietenie publică cu Macron chiar şi în momentul în care negocierile comerciale erau în impas).
China
China şi-a extins exporturile către America Latină, în special către Brazilia, în deceniile în care UE negocia acordul comercial Mercosur. Acordul UE-Mercosur reprezintă o oportunitate pentru Europa de a recâştiga o parte din cota de piaţă, în special în sectoare competitive precum industria auto, utilajele şi aviaţia.
Acordul consolidează, de asemenea, poziţia UE de lider în ceea ce priveşte investiţiile directe, un domeniu în care companiile europene încă le depăşesc pe cele chineze.
Din punct de vedere politic, China a reuşit într-o oarecare măsură să îndepărteze ţări precum Brazilia de punctele de vedere occidentale, de exemplu prin intermediul grupării BRICS, formată din Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, precum şi alte economii în curs de dezvoltare. Deoarece acordul nu se referă doar la comerţ, ci creează şi o cooperare politică mai profundă, Lula şi omologii săi din Mercosur devin mai strâns legaţi de Europa.
Pădurea tropicală amazoniană
Păşunile care hrănesc turmele Braziliei vin în detrimentul pădurii tropicale care odinioară se întindea pe o suprafaţă vastă, iar acum se micşorează. Mai simplu spus, mai multă carne de vită pentru Europa înseamnă mai puţini copaci pentru lume. Nu sunt numai veşti proaste pentru climă. Acordul comercial include atât măsuri obligatorii de protecţie împotriva defrişărilor ilegale, cât şi un angajament faţă de Acordul climatic de la Paris pentru semnatarii săi.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
