Consumăm fake news de pe vremea când acestea erau alb-negru și veneau direct și exclusiv de la conducerea de partid și de stat. Pe vremea aia, cel puțin, știam cu toții că sunt minciuni și, pentru a scăpa de povara lor, se tratau cu bancuri.
„Tăți mințăsc”, spuneau ardelenii, când, pe la mijlocul anilor 90, erau vizitați de operatorii de sondaje trimiși pe teren să măsoare audiența ziarelor, radiourilor sau televiziunilor nou apărute după Revoluție. Era epoca lui „Ați mințit poporul cu televizorul”. Așadar, fake news și post-adevăr nu sunt nici fenomene noi, în România, și nici de import. Am putea spune, chiar, că vin din vechiul regim: omagiile aduse „odioasei dictaturi și sinistrei sale soții” erau o lungă înșiruire de minciuni: marile succese ale economiei, raportările de recolte, elogiile aduse tovarășului și tovarășei de oamenii muncii, toate erau ficțiuni lucrate în redacțiile vremii. Aproape că nu există avocat pensionat din zona Capitalei care să nu susțină că el este părintele celebrei ziceri „Tovarăși, Scînteia nu minte”, cu care ar fi încercat să salveze un șef din agricultură acuzat că a furat de pe câmpurile patriei, deși Scînteia, ziarul Partidului Comunist (bunicul actualului Adevărul, pentru cei mai tineri), raportase că recolta fusese deja culeasă.
Propaganda neagră
Între timp, fake news-ul s-a democratizat odată cu instrumentele de comunicare. În rețelele de socializare e la îndemâna oricui și a devenit una dintre armele cele mai eficiente în lupta electorală. Uneori i se spune propagandă neagră și este folosită pentru diabolizarea adversarilor. Alteori are scopul de a stârni lehamitea și a ține votanții departe de procesele electorale.
Am încercat să aflăm cât de mult au contat aceste știri false în dimensiunea absenteismului românesc. Și cum se acționează. Cum se naște fenomenul, cum influențează comportamentul electoral, ce efecte are. Unul dintre modurile de operare este minciuna prin omisiune. „Întotdeauna se pleacă de la o componentă de adevăr dar se exagerează sau se distorsonează aspecte care servesc scopului promotorului. Consultanții electorali folosesc în mod deliberat demobilizarea votanților oponentului politic”, explică Oana Popescu, analist politic la centrul Global Focus.
Dacă la început sloganul „PSD – PNL, aceeași mizerie” a fost un mod de a amenda inacțiunea opoziției sau alianțele conjuncturale. Mesajul electoratului dezamăgit a fost preluat de strategii politici pentru a acredita ideea că „oricum, în cazul României, clasa politică este toată la fel, că nu se poate schimba nimic, că în realitate nu ai pe cine alege”, spune Popescu. Scopul era scăderea interesului românilor pentru alegeri. Ceea ce, de-a lungul timpului, s-a și întâmplat. „Cu cât a fost mai degradată imaginea democrației în România, cu atât mai mulți au luat decizia de a nu mai participa la acest joc”, observă Ionuț Codreanu, de la Active Watch.
„Dacă o campanie electorală este bruiată de subiecte neverosimile sau senzaționaliste, parcă nu mai ai nici un interes să participi la procesul democratic. Este un circ, este prea mult spectacol în aceste subiecte care nu au o bază factuală sau au una foarte fragilă, supradimensionată și exagerată – deopotrivă de politicieni și de jurnaliști”. Codreanu amintește câteva exemple de astfel de teme care au circulat în spațiul public agresiv în timpul campaniilor electorale: „Toată narațiunea cu Soroș, corporații, multinaționale, guverne străine care, toți și toate, doresc să țină România în subdezvoltare. E genul de mesaj care te determină să te duci acasă și să faci altceva pentru că totul e pierdut și oricum nu luăm noi decizia”.
Nu se întâmplă, desigur, doar în România. Este deja clasic un tweet postat chiar în ziua alegerilor de candidatul republican la Președinția Statelor Unite, Donald Trump: „CNN anunță că există probleme cu aparatele de vot în întreaga țară”. Deși cei de la CNN i-au atras imediat atenția viitorului președinte că a schimbat întregul sens al știrii, adăugând o literă – country (țară) în loc de county (județ) – tweetul mai este și acum acolo, suspendat în trecutul universului virtual (unde, de fapt, totul este un fel de prezent continuu). Cu siguranță au fost destui oameni care au înțeles că merg deagaba la vot, pentru că sistemul electoral are o defecțiune.
Afurisirea ca program electoral
Pe fondul unei convingeri populare că votul nu schimbă nimic („nu contează cine votează, contează cine numără voturile”, spune o vorbă atribuită lui Iosif Stalin), campania pentru ultimele parlamentare din România a fost impregnată de zvonuri demobilizare. Oana Popescu amintește câteva dintre mesaje: „N-are rost să votați cu ăștia, n-or să facă pragul”; „N-or să conteze, n-or să facă majoritate, decizia va fi luată de cei dintotdeauna”; „Există niște rețele corupte care domină și administrația publică, și aparatul guvernamental atât la nivel local cât și central”. Parțial, comentează analistul politc, este adevărat: „Este adevărat că avem un stat în mare măsură captiv acestor rețele de interese corupte, care se prepetuează la nivel de middle management sau de angajați în sectorul public. Iar oamenii știu că până la urmă succesul lor depinde de bunul plac al primarului și al administrației pe care o numește chiar el”. Aici se influențează nu doar votul în sine ci și participarea la vot, pentru că, spune Oana Popescu, „nu trebuie să ai neapărat aceeași părere cu primarul dar nu vrei să te pui rău cu figurile locale de autoritate”. O astfel de figură de autoritate este și biserica, mai ales la țară – atât prin figura preotului cât și prin mecanismele de dependență: „Omul are un botez, o nuntă, o înmormântare. Toate aceste figuri pot să influențeze votul și participarea”. Să ne amintim, în acest context, de preotul din Dâmbovița, paroh de Viforâta și cadru didactic la Universitatea Valahia din Târgoviște, care a cerut afurisirea, anatema și chiar excomunicarea celor care nu au votat pentru modificare Constituției în sensul redefinirii căsătoriei.
Nu există studii științifice dedicate analizării cauzelor absenteismului în România. Institutele specializate au preferat, în ultimii ani, să ofere prognoze referitorare la cotele de piață electorală deținute de diverșii actori și nu de puține ori cifrele pe care le-au vehiculat au contrastat de la un operator la altul. Nimeni nu s-a îngrijit să comande un studiu al comportamentului electoral. Nu se regăsește nici unde o ierarhie a motivelor care i-au determinat pe alegători să nu meargă la vot. Așa că nu știm dacă a contat mai mult eșecul succesiv al guvernărilor decât discursurile de mobilizare anoste, dacă traseismul a primat în fața atacurilor la persoană, dacă oamenii au renunțat pentru că li s-a spus într-una că întreaga ofertă politică este bolnavă, dacă nu s-au simțit reprezentați sau dacă au perceput că reprezentanții le-au trădat așteptările, dacă – poate – așteptările au fost nerealiste sau dacă li s-a inoculat ideea că democrația liberală oricum nu aduce nici un beneficiu.
Distorsionările și demobilizarea sunt o practică destul de la îndemâna celor care au acces la instrumente media penetrante, care se angajează alături de anumiți actorii politici să păcălească publicul, povestește Ionuț Codreanu, care a monitorizat audio-vizualul românesc de-a lungul mai multor runde electorale. Și explică: de multe ori, publicului i se vând la preț și pretenții de dezbateri electorale emisiuni de pură promovare politică, în care protagoniștii nu prea sunt deranjați de gazde și nici nu au adversari politici cu care să își confrunte opiniile sau care să le pună la îndoială spusele – de cele mai multe ori neverificabile imediat. Astfel se propagă exagerări, dezinformări, minciuni.
Subiectele cu bază factuală fragilă, mesajele negative, propaganda neagră, cum i se mai spune, precum și știrile false degradează în timp imaginea democrației și determină dezinteresul sporit al alegătorilor, unii optând pentru a nu mai lua parte la jocul electoral. Efectul, conchide Oana Popescu, nu este neapărat imediat ci mai degrabă pe termen mediu spre lung: câștigă cei rodați în bătăliile electorale de rutină. Iar aceste lupte nu se duc doar în timpul alocat campaniilor oficiale ci zi de zi, vreme de patru ani, între două consultări populare. Pentru că după alegeri este înainte de alegeri.
Ionuț Codreanu, Active Watch: cum au alungat temele false adevăratele dezbateri de campanie
Oana Popescu, de la GlobalFocus Center Romania, explică despre motivele pentru care partidele mari sunt interesate ca majoritatea alegătorilor să refuze implicarea politică și cum practică acestea demobilizarea – inclusiv prin știri false
Subiectele tale preferate sunt și la Știrile Digi FM, la fiecare 30 de minute. Ca să știi!
