Vizitatorii unei noi expoziții de la Academia Regală de Artă din Londra, Marea Britanie, trebuie să se strecoare printre două modele nud pentru a intra. Instalația face parte dintr-o retrospectivă a carierei artistei sârbe Marina Abramović.
Neobișnuita piesă a fost pusă în scenă pentru prima dată în 1977 de Abramović și de partenerul ei de atunci, Ulay. Cei doi stăteau aproape unul de celălalt într-o ușă, obligând vizitatorii să treacă printre ei. Totodată, există o intrare separată pentru cei care nu se simt confortabil să se strecoare printre modele nud.
De altfel, expoziția a primit recenzii mixte din partea criticilor - The Guardian a spus că este "vitală", dar The Times a spus că este "fără remușcări", scrie BBC.
Intrarea printre cei doi artiști dezbrăcați îi obligă pe cei care au bilete la o "confruntare între goliciune și gen, sexualitate, dorință", a declarat Andrea Tarsia, șefa expoziției de la Academiei Regale.
Neobișnuita piesă a fost pusă în scenă pentru prima dată în 1977 de Marina Abramović și de partenerul ei german de atunci, Ulay. Cei doi stăteau aproape unul de celălalt într-o ușă, obligându-i pe vizitatori să treacă între ei.
Criticul Alastair Sooke, de la The Telegraph, a declarat că a fost "prea preocupat să nu se calce în picioare" pentru a putea simți dacă a existat un fior când a trecut în timpul noii instalații din Londra.
"Nu trebuie să treci prin porțile goale. Există o ocolire, dar este o înșelăciune", a adăugat Laura Freeman de la Times. "M-am strecurat prin ea, strângându-mi stomacul în piept, încercând să nu calc pe degetele de la picioare ale nimănui și să nu mă ating de nimic".
Formată inițial ca pictoriță la Academia de Arte Frumoase din Belgrad, Marina Abramović s-a orientat spre arta performativă la începutul anilor 1970 și a stabilit caracteristicile practicii sale: acțiuni cotidiene ritualizate prin repetiție și rezistență.
Ea este un pionier în utilizarea corpului viu în lucrările sale și și-a testat în mod constant limitele propriei toleranțe fizice și mentale.
Abramović a continuat să navigheze un spațiu între personal și social, conceptual și existențial, fizic și spiritual. În perioada 1975-88, Abramović a colaborat cu partenerul ei de atunci, artistul german Ulay, explorând dualitățile masculine și feminine. Revenind la spectacolele solo în 1989, artista a testat și mai mult limitele prin crearea de obiecte performative, spectacole în fața camerei și a publicului.
Subiectele tale preferate sunt și la Știrile Digi FM, la fiecare 30 de minute. Ca să știi!
