Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a postat pe Facebook un mesaj adresat colegilor săi de la spitalul din Reşiţa în care îi întreabă cum este posibil ca oamenii cu probleme psihice să fie lăsaţi să agonizeze pe culoarele reci ale spitalului care arată ca un lagăr. El spune că întreaga lume medicală din Reşiţa este vinovată pentru drama pacienţilor din acel spital.
„Să ai ghinion să te fi născut în Reșița,
Mai mult, ghinion să fi trăit în Reșița,
Colac peste pupăză să îți și placă locul, oamenii, vecinii poate. Dealurile, colinele, cerul deasupra Reșiței. Să muști dintr-un măr din mărul tău crescut acolo, să bei rachiu din prune din grădina ta. În Reșița.
Să te îndrăgostești acolo, să ți se nască acolo copii. Să o duci greu, dar să nu disperi niciodată,
Pentru că ai familie, copii. Ai vecini în Reșița. Ai preot la care te duci să te spovedești. În Reșița. Ai locul tău obișnuit de unde îți cumperi pâinea, ai Poșta de unde îți ridici pensia. Ai drumurile, străzile și aleile. Ai o poveste a ta acolo, în Reșița, cu momentele ei frumoase și amintirile ei ascunse.
După care începi să îmbătrânești în Reșița. Încep să te doară oasele când trage vremea a ploaie în Reșița. Încărunțești în Reșița, de la o vreme iei diverși bumbi în Reșița. Unii mici și galbeni, alții roșii, alții albi. Mergi la doamna farmacistă cu rețeta și mai schimbi o vorbă, în Reșița, cât să treacă timpul, cât îi numeri bănuții, cât îți dă rest.
Dar ce ghinion să fi trăit în Reșița. Să ajungi internat în spital,
Să vină o vreme când nu te mai poți ușor ridica din patul de boală
Pe secție
În Reșița.
Să cazi pe culoare, anchilozat de la brâu în jos. Să te scapi pe tine și să nu-ți poți ține igiena. Să urli, să implori, să plângi, să-ți pierzi puținele minți pe care le mai ai,
Puținii ani care ți-au mai rămas, în timp ce din alte camere singure, de pe alte paturi murdare, printre alte rânduri infecte, alte voci ca a ta își cântă același cântec de jale. Aceeași durere, un unison, un fagure putred cu corpuri plăpânde prinse într-ânsul.
Niciodată în toată viața mea, până acum, n-am auzit replică mai ticăloasă decât cea a unui oficial reșițean despre oamenii filmați în lagărul zis “spital”: cei de pe jos erau cu boli psihice.
Hai, zău. Deci cei bolnavi psihic, bătrânii cu demență, nu mai sunt oameni deodat’...
M-am uitat la picioarele unui vârstnic, pline cu edeme, el cu insuficiență cardiacă și privire pierdută. Știu acea privire. Și tata are așa o privire, uneori, când e confuz, dezorientat. De ce, de ce să ajungi animal, bestie, de ce să vorbești cu atâta dispreț despre un om bătrân care n-a avut decât acest ghinion idiot...
Că s-a născut în Reșița.
Ce corp de control să trimiți? Ce amenzi să dai?
Acei oameni se fac vinovați de maltratarea bolnavilor, de neglijență criminală, imaginile respective denotă cruzimea, nesimțirea, nepăsarea unora chemați altfel să aibă grijă de suferind. Doctor, asistentă, infirmieră laolaltă. Cum? Cum te poți tu numi medic, sau cadru sanitar, și să permiți că la tine pe secție stau oameni căzuți pe culoarele reci? Voi n-aveți ce căuta în meseria asta, nici unul.
Ce ghinion să te afli în Reșița. Doar că nu este niciun ghinion,
Doar banalitatea unui rău fără autor și prea mulți complici, un iad pe pământ unde toți se spală pe mâini în timp ce lucrurile, cu siguranță, ar fi putut sta mai bine.
Acei oameni au fost odată tineri, au avut vieți, paragrafe nescrise dintr-o poveste care merita alt sfârșit. Nu în mizerie. Nu lăsați pradă sălbăticiei urbane.”
Iată imaginile din Spitalul de Boli Infecțioase Reșița:
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
