Ştefan Birtalan, dublu campion mondial şi cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a murit, luni, în jurul orei 6:00, anunţă clubul Steaua.
Birtalan a fost supus unui transplant de ficat în 2008 şi era internat de mai mult timp la Spitalul Fundeni din Capitală.
”Lumea e nedreaptă. Nu poate să moară aşa repede un asemenea om. Un om şi un handbalist incredibil. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a spus plângând, fostul său coleg, Vasile Stângă, conform paginii de Facebook a grupării Steaua Bucureşti.
Ştefan Birtalan s-a născut la 25 septembrie 1948, la Jibou, în judeţul Sălaj. În liceu, a practicat handbal, volei, baschet şi atletism. La 16 ani, a debutat în echipa de handbal Rapid CFR Jibou, evoluând în Campionatul Regional Cluj.
În 1966, ajuns la Baia Mare, la Şcoală Tehnică de Construcţii, şi a jucat volei la"U" Explorări, în prima liga, neştiind că în Baia Mare există o echipa de handbal. Ulterior a evoluat la echipa de handbal Mînerul Baia Mare, pe atunci în campionatul regional. Cu Birtalan în formaţie, Mînerul a promovat, mai întâi, în "B", iar apoi în Divizia A.
Din 1970 până în 1985 (cu o singură întrerupere, între 1981 şi 1983) a evoluat la HC Steaua Bucureşti.
La clubul militar, că jucător de handbal, şi-a adjudecat de 12 ori titlul de campion al României şi a câştigat Cupa Campionilor Europeni în 1977, după ce în 1971, a fost doar finalist, tot cu Steaua.
În 1966, a debutat la echipa naţională de juniori, pentru care a evoluat în două partide, apoi a jucat patru partide la tineret, iar în 1968, la 20 de ani, a fost selecţionat la naţională de handbal de seniori a României.
A cucerit titlurile mondiale în 1970, la Paris, în Franţa, şi în 1974, la Berlin. La CM din 1974, a fost golgheterul competiţiei, cu 43 de goluri marcate.
La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, a fost componentul echipei României medaliată cu bronz, dar a evoluat într-o o singură partida. În 1976, însă, la JO de la Montreal unde echipa României a cucerit medalia de argint, a evoluat în şase partide şi a fost golgheterul competiţiei, cu 32 de goluri marcate. În 1980, a participat pentru a treia oară la o ediţie a Jocurilor Olimpice, şi s-a întors din nou cu o medalie, de dată această de bronz. A evoluat în toate cele şase partide şi a marcat 23 de goluri.
După ce s-a retras din activitatea competiţională a început o carieră de antrenor în Italia, unde a fost antrenor-jucător. La întoarcerea în România, a fost secundul lui Radu Voina la Steaua, în paralel, pregătind naţională masculină de handbal - tineret. Din 1991 până în 1994, a fost antrenor principal la Steaua.
În 1994, a plecat în Qatar, unde a fost antrenorul coordonator al tuturor echipelor naţionale de handbal ale acestei ţări, iar la campionatul de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a învins naţională României.
El a revenit în ţară în 1999 şi până în 2002 a fost ou antrenor principal la Steaua, cu care a mai reuşit să câştige două titluri de campion şi două cupe ale României, în 2000 şi 2001.
În 2002 a renunţat la antrenorat, din cauza unor probleme de sănătate, şi a fost cooptat în staff-ul de conducere al secţiei de handbal a Stelei.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului. I-a fost acordată Medalia naţională “Serviciul Credincios” clasa I.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
