Octavian Berceanu a scris, pe pagina sa de Facebook, despre povestea prietenului său turc, care acum se duce înapoi în țară ca să își caute familia printre dărâmături. „Și-a închis telefonul pentru că nu mai are cine să-l sune și s-a dus să sape cu mâinile goale, după întreaga sa familie”, spune Berceanu.
Octavian Berceanu trage un semnal de alarmă și arată lucrurile pe care autoritățile și statul le pot face pentru ca România să fie mai pregătită în caz de cutremur.
„Prietenul meu, vecin, s-a dus să sape după întreaga sa familie. E turc și tocmai s-a căsătorit. Se ocupă cu comerțul. Aduce legume din Turcia. Și-a construit afacerea de la zero, în România. Până azi avea o viață liniștită, o familie înfloritoare. Acum este în drum spre familia sa, prinsă în întregime sub dărâmături. Nimic din milioanele de euro sau orice altceva material nu mai contează pentru el. Și-a închis telefonul pentru că nu mai are cine să-l sune și s-a dus să sape cu mâinile goale, după întreaga sa familie, frați, soție, părinți.
Știu! Pentru noi este imposibilă o asemenea tragedie pentru că trăim în Grădina Maicii Domnului unde nu e nevoie de evaluarea stării blocurilor, de spitale modulare, de simulări de prim ajutor post cataclism. Suntem în Paradis, unde nici câinii nu te ating, ar fi zis și Ana acum un an. Și totuși nenorocirile astea se întâmplă în jurul meu, al tău, în jurul nostru. Oare atât de proști și orbi și resemnați am devenit. Așteptăm dezastrul cu zâmbetul pe buze?
Oare la ce "Dumnezeu" cu doctorat trebuie să ne rugăm pentru ca să avem niște puncte accesibile de prim ajutor post seism. Și dacă ele există, unde Doamne sunt? Există panotaj publicitar stradal care să ne spună că avem un astfel de punct în parcarea supermarketului, în parc, lângă stația de metrou?
Există autocolante la intrarea în bloc care să ne spună că atunci când ai sute sau mii de victime rănite ușor poți merge într-un anumit loc din apropiere, în curtea primăriei, a unei școli, a dispensarului, oriunde unde cineva te poate ajuta?
Să nu ceri autorităților să facă centre de prim ajutor, să le doteze și să facă cunoscută existența lor, în locații ușor accesibile, e prostie pură. Și e prostia unui popor, nu e pe persoană fizică, deci nu e vorba despre tine. Tu poți sta liniștit, iar la un cutremur ai grijă să te resemnezi repede, că a fost voia Domnului.
În 1977 am avut noroc. Casă de pe Calea Griviței, acolo unde sunt azi peroanele 7-14, n-a picat toată imediat, dar a fost demolată după cutremur fiind improprie pentru locuit. Alții n-au fost așa de norocoși.”, scrie Octavian Berceanu.
Subiectele tale preferate sunt și la Știrile Digi FM, la fiecare 30 de minute. Ca să știi!
