Ionuț Anghel, un tânăr din Focșani a cărui viață depindea de un transplant de plămâni, a murit la doar 35 de ani, relatează Digi24. El avea nevoie ca România să încheie o convenție cu o clinică din străinătate, unde ar fi putut avea loc intervenția. În ultimii trei ani, toți miniștrii sănătății și șefii Agenției Naționale pentru Transplant i-au promis ajutor.
Ionuț Anghel a murit la doar 35 de ani, după ce în ultimii trei ani aștepta un transplant de plămâni. El a fost internat în ultimele zile din viață la un spital din Capitală, după ce a început să se simtă din ce în ce mai rău.
La începutul lunii octombrie a avut loc un „protest pentru viață” în Focșani. Zeci de oameni au ieșit în stradă pentru a le cere autorităților să-l ajute.
Ionuț Anghel putea fi salvat dacă statul român încheia un acord de transplant cu o altă țară. Agenția Națională de Transplant a avut discuții cu cea din Italia, însă cazul a fost refuzat, deoarece era complicat.
Discuțiile au fost purtate apoi cu autoritățile sanitare franceze, însă tânărul nu a mai putut face față afecțiunilor și a murit.
El nu este primul pacient de pe listele de așteptare care moare în aceleași condiții. În 2018, Călin Farcaș a decedat, chiar dacă a reușit să strângă banii necesari operației.
În România se poate face transplant de plămâni numai la Spitalul Sfânta Maria, însă de puțin timp, iar până acum au fost făcute mai puțin de zece astfel de intervenții. În plus, în țara noastră nu se pot face intervenții asupra pacienților aflați în stare gravă.
Ultimul mesaj al lui Ionuț Anghel, înainte să moară
Duminică, cu o zi înainte să moară, el a publicat pe Facebook un mesaj care avea să fie ultimul:
„Ce țară... Trăim într-o țară în care dacă o singură persoană are o boală ce are nevoie de tratament sau transplant (în cazul meu), în afara țării, nu reușește mare lucru... Se lovește de tot ce ține SISTEM MEDICAL ROMÂNESC și de toate prostiile birocratice (care în afară se rezolvă imediat, la noi durează cu săptămânile) și de oamenii din sistem care fug de responsabilitate.
Eu mă lupt pentru fiecare zi și noapte de noapte în speranța că va exista și un "mâine" și am afirmat asta în mai multe rânduri însă "cei de sus" au dat din cap în sens afirmativ că am nevoie de ajutor și cam atât... nimic concret! Când văd ce-mi spun cei care s-au tratat în afară, că acolo se poartă cu ține că și cum ai fi de-al lor... Doar când auzi „ca și cu un OM” de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune prețul pe Viață, te ajută, nu te lasă să ajungi în ultima faza ca să-ți mute, mai apoi, un dosar de colo-colo.
A trebuit să se întâmple iar o tragedie ca cea de la Piatra Neamț, ca să se vadă că nu se mișcă mare lucru?
Am observat cât de operativi au fost în cazul medicului erou care a fost mutat în Belgia. Jos pălăria. Deci se poate că să fim și operativi în timp util... Se poate dacă se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, în cazul meu, de tratamente sau transplant în afară, de ce nu se reușește nimic? De ce nu putem fi mereu la fel de operativi și să punem accent pe VIAȚĂ? E nevoie să „dispărem” ca să punem capăt problemei și să nu mai stresăm pe nimeni? Încet încet, o să rămânem și fără bani de medicamente și terapii și atunci... Dumnezeu cu mila. Sper că cei cu putere de decizie să realizeze că noi murim, la propriu, pe zi ce trece, chiar dacă nimeni nu înțelege asta. De ce e nevoie de astfel de tragedii ca să se tragă mereu câte un semnal de alarmă în acest Sistem? De câte semnale de alarmă e nevoie? Deja începem să le numărăm la două mâini”.
Ascultă Digi FM Live, pentru cele mai noi știri, la fiecare 30 de minute.
Ca să știi!
Puteţi urmări Știrile Digi FM şi pe Google News şi WhatsApp!
