Campanie Știrile Digi FM - Arșii Nimănui (Episodul 2)
O tragedie în care mor zeci de oameni poate aduce o schimbare. Chiar şi în legislaţie. În România, însă, birocraţia e prea puternică. La doi ani şi jumătate de la tragedia din clubul Colectiv, birocraţia ţine sub cheie două centre noi pentru îngrijirea marilor arşi, care sunt gata de mai bine de un an. Şi care aşteaptă de atunci să vină aparatura medicală necesară.
Unul dintre aceste centre este la Iaşi, unde există un spaţiu nou, recent renovat, pentru care Banca Mondiala a dat bani, dar nu a fost dotat cu aparatură, așa că pacienții în stare gravă sunt înghesuiți în alte saloane. Doi pacienți au murit anul trecut în acest spital, după ce medicii au vrut să-i trimită la Bucuresti, dar acolo nu erau locuri. Unul dintre ei, un bărbat de 71 de ani din Botoșani, rănit grav într-o explozie. Iar celalalt pacient, o femeie de 52 de ani, cu arsuri pe 60% din suprafaţa corpului care a fost refuzată de două spitale din Bucureşti, așa că a rămas la Iași și acolo a și murit. Acolo unde medicii împart uneori sala de operatii cu chirurgi de la alte sectii, spune Theodor Stamate, seful Clinicii de Arşi din Iaşi. Şi asta se întâmplă de când Clinica de Arşi s-a mutat "provizoriu" în Spitalul Sf. Spiridon.
Directorul Clinicii de Arşi Theodor Stamate a povestit la Digi FM cum s-a ajuns aici.
"În urmă cu 5 ani s-a pornit amenajarea unei clinici destinate Serviciului de Chirurgie plastică si mari arşi, astfel încât la mutarea dintr-un vechi sediu să putem beneficia de condiţii de nivel european. Graţie preocupării permanente a managerului spitalului, s-au obţinut 8 milioane de euro, care s-au investit în vechea clădire, monument istoric, astfel încât să poată fi dat în funcţiune cât mai repede posibil. Au durat însă 4 ani aceste lucrări de amenajare şi anul trecut, în iunie s-a semnat procesul verbal de predare-primire. Am ţinut legătura în permanenţă cu ministerul Sănătăţii, şi chiar am făcut 4 sau 5 drumuri pentru întrevederi directe cu ministerul sănătăţii, cu directorii responsabili, privind necesitatea de a dota această clinică în conformitate cu normativele europene. Am fost convins că după evenimentul nefericit de la Colectiv se va aprinde o lumină verde în sfârşit către directia dotării marilor centre de îngrijire a arşilor."
Nu s-a întâmplat aşa. A trecut mai bine de un an de atunci, timp în care birocraţia a lucrat cu succes.
"Am fost plimbaţi între comisii reprezentanti ai Băncii Mondiale, comisii ale Ministerului Sănătăţii, tot felul de tabele ni s-au cerut, s-au modificat, s-au acordat, astfel încât s-a pierdut enorm de mult timp. Iată, din iunie anul trecut, 2017 şi până în prezent, clinica în care s-au investit 8 milioane de euro stă închisă." spune Theodor Stamate.
Şi în timp ce noul centru stă sub cheie în aşteptarea aparaturii şi chiar şi personalul calificat care a fost angajat deja a fost redistribuit pe unele secţii ale spitalului, medicii care se ocupă de pacienţii cu arsuri lucrează ca în tranşee, în spaţii improvizate, după cum ne-a mărturisit şeful Clinicii de Arşi din Iaşi.
"Prin amabilitatea unei doamne acum peste 3 ani când ne-am mutat noi, dacă nu se împlinesc 4 în curând, care şi-a retras biroul pe care îl avea în clinica de oftalmologie şi m-a lăsat pe mine, pentru că mă cunoaşte de mulţi ani să organizez un bloc operator în biroul dumneaei. in biroul acela am încropit un circuit, un filtru, un spălător, am montat vechea lampă de operaţie. Am instalat microscopul operator, am făcut o sală mare de operaţii. Dintr-un birou. De aceea, eu sunt îndrituit să spun că lucrez în condiţii improvizate cu toată echipa mea specializaţi în marile centre ale Europei. Şi mai avem o sală pe care o împărţim cu oro-maxilor-faciala, căci o sală e un fel de a spune. Am înghesuit si noi o masă de operaţii în sala pe care oamenii ăştia o aveau la parter şi am pus şi noi o masă de operaţii lângă masa lor, ca să operăm si noi urgenţele, că n-aveam unde. Şi atunci se întâmplă ca cei de la maxilo-facială să mai aibă o urgenţă, să trebuiască să scoată o măsea, noi să trebuiască să suturăm nişte tendoane la nişte plăgi la nivelul mâinii, că ţine de meseria noastră. Şi se întâmplă ca pe front. Operăm simultan. Ce să facem? Acestea nu sunt condiţii pe care noi să le suportăm ducându-ne cineva cu preşul: tovarăşul director din comisia, comisioara, cea mai mică sau mijlocie din minister."
