Orașul Fericit

Fericirea, conform observațiilor mai recente, e decisă în mare parte de două lucruri: mediul în care omul trăiește, care îi influențează starea de spirit, și conexiunile sociale pe care le are. În special cele pe viu, nu cele la distanță, deci conexiunile din locul în care trăiește. Prin urmare, pentru oameni fericiți e nevoie că spațiul în care ei trăiesc să fie plăcut (asta înseamnă și funcțional) și să favorizeze conexiuni sociale de calitate.

Orașe mari din Vest au dovedit deja că prin schimbări ale spațiului public se poate influența fericirea oamenilor. Prin modificări ale traficului, prin spații verzi, prin proiectarea diferită a cartierelor de locuințe, prin crearea de spații publice pietonale atrăgătoare, etc, oamenii devin mai fericiți. Indiferent de veniturile lor, gradul de fericire e crescut, pentru că orașele sunt, în esență, spații de socializare.

Spațiul public din mediul urban e limitat, foarte scump și, cu toate astea, dedicat în mare parte mașinilor și infrastructurii pentru ele. Asta inhibă socializarea, creează probleme de poluare, scade sănătatea oamenilor prin mai multe mecanisme, crește inutil distanțele între locurile în care oamenii vor să ajungă, creează artificial nevoia de mașină, crește numărul de accidente, scade implicarea civică a oamenilor, crește infracționalitatea, etc. Sunt enorm de multe conexiuni, unele surprinzătoare. Viteza, de exemplu, are un efect negativ covârșitor în orice zona în care e permisă, distrugând conexiunile sociale și afacerile, făcând imposibilă orice negociere în trafic, crescând agresivitatea, etc.

Pe măsură ce lumea devine conștientă de realitatea matematică a numărului prea mare de mașini într-un spațiu limitat, plus conștientă de problemele de mediu, a apărut în ultimii ani o discuție publică despre transformarea orașelor în locuri mai frumoase, mai sănătoase, cu oameni mai fericiți. Despre realocarea spațiului public pentru a avea orașe pentru oameni, nu pentru mașini. Unii cred că nu se poate, dar există deja numeroase exemple funcționale.

Olanda are cel mai mare procent de bicicliști și cel mai mare număr de deplasări zilnice pe bicicletă din lume și, simultan, pe lângă pietoni/bicicliști fericiți, e raportat și un grad foarte mare de satisfacție în rândul șoferilor. Cum așa? Sunt mai multe cauze, dar una evidentă este că fiecare om care alege să se deplaseze cu bicicleta pe o pistă înseamnă o mașină mai puțin în fața șoferilor care chiar sunt nevoiți să utilizeze mașina. Și când ai sute de mii de bicicliști înseamnă că ai scos sute de mii de mașini din trafic, spre mulțumirea șoferilor rămași. Există, așadar, o cale de mijloc.

În UE se alocă acum numeroase fonduri pentru transformări verzi, inclusiv pentru orașe. Chiar și la noi au început să apară tot mai multe discuții și grupuri civice care se implică, plus câteva autorități publice interesate de orașe mai bune. E momentul, așadar, pentru a trata subiectul mai pe larg.